vineri, 30 decembrie 2011

Pauze

Auzi atât de des vorbindu-se despre "pauze". Cupluri mai vechi sau mai noi decid, într-un moment al existenţei de cuplu, că ar fi bine să "ia o pauză". 
TU îmi spui: "dacă îţi dă omul un capăt de aţă, tu îl faci ghem". Poate că ai dreptate. Nu-mi mai da capătul de aţă dacă te enervează ghemul. 
Gândesc. Încerc să fiu realistă. Nu utopică, nu idealistă, nici negativistă. Realistă. 
Ce înseamnă "a lua o pauză" în relaţie? Pauză... de ce anume? Pauză... de ţigară? Pauză... de reflecţie? Cum să ai nevoie de o pauză pentru a-ţi clarifica fericirea? De ce ai avea nevoie de asta?
Din al meu punct de vedere, o pauză "relaţională" e o manieră elegantă de a-i spune celuilalt că până aici a fost. Pauza relaţională e preludiul unui sfârşit, în cele mai multe cazuri. Împăcarea după o pauză are iz de compromis. Cras. Jenant. Penibil.
B are o siguranţă care descumpăneşte - eşti cu poza cuiva în faţă, îi admiri părul lung, iar B, la celalalt capăt al telefonului, te convinge că te înşeli, poate ai nevoie de ochelari, fiindcă omul e tuns periuţă dintotdeauna, nu a avut păr lung, şi spune asta fără să ezite. B nu ezită niciodată. Nu ezită să-ţi spună că, de când se ştie, cerul a fost mereu verde iar iarba albastră. Pentru că ea crede cu adevărat ce spune. La toate situaţiile de pe lume B are contraargumente mult mai valabile decât ai putea gândi. Ea spune că pauzele sunt de mare ajutor în unele situaţii. Că văzuse ea cum se apropiase X de Y după ce se distanţaseră şi se combinase fiecare cu altă persoană. Şi că abia acum se iubeau cu adevărat, după pauză.
Nu intru în polemică. Nu am suficiente resurse. Însă gândesc: probabil combinaţia următoare a fost prea păguboasă pentru cei doi protagonişti. Nu de dragul celuilalt s-au întors, ci pentru că văzuseră că se poate mai rău. Aş numi asta dragoste din calcul. Cântăreşti riscurile şi avantajele fiecărei situaţii şi alegi răul cel mai mic. 
Şi mai există dragostea din raţiuni economice. Ion-ii s-au emancipat, provin din familii de intelectuali, numai că destinul eminescian nu mai e în trend. Nu doreşte nimeni să viseze, lenevind cu ochii deschişi şi cu ciorapii rupţi, zi şi noapte. Şi-atunci Ion-ii se scutură de sentiment, îl reneagă, gândind că e sub demnitatea lor, revin cu picioarele pe pământ până îşi asigură confortul, şi închid ochii. Pe întuneric toate vacile-s negre şi toate femeile-s frumoase. 
Un alt tip de dragoste ar fi cea pe care mă străduiesc inutil să o înţeleg. Cei doi nu au nimic în comun, dar, cu toate astea, se devorează, se comportă ca nişte şcolari, se sărută pe hol înainte ca ea să intre la ginecolog pentru o întrerupere de sarcină, iar faptul că el nu o poate însoţi în cabinet îl înnebuneşte şi enervează şi îl face să vrea să urce pe pereţi, în timp ce ea lăcrimează tot datorită separării impuse şi infinite. L-ar vrea cu ea, lângă ea, să-i şteargă nasul, să-i ridice fularul a cărui ciucuri atârnă, ca proştii, pe gresia nouă din cabinetul nu suficient de modern pentru o poveste de asemenea amploare. Parcă mi-e jenă s-o numesc dragoste animalică, deşi poate că ăsta e termenul potrivit. E dragostea oarbă. Cretină. Bătută-n cap. Cea care de câteva luni îl mistuie pe F. F a fost întotdeauna genul de care îţi era drag. Îţi era drag pentru cuminţenie, pentru calm, pentru zâmbet, pentru decenţă, pentru generozitate, pentru modestie, pentru delicateţe. Un bărbat delicat nu e o catastrofă atunci când delicateţea e legată de bune-maniere şi atât. În octombrie F a devenit frământat. Zâmbetul era mai mult o grimasă, iar el absent. Îi vorbeai şi realizai, de îndată, că vorbeşti singur. I-am spus că e îndrăgostit. Mă privea fără să mă vadă şi am înţeles că ghicisem. Sunshine zicea că relaţia aceea e imposibilă şi că nu se va întâmpla. Poate spera asta pentru F. A fost una din cele mai nobile dorinţe a lui Sunshine, deşi nici el nu ştie asta. F a devenit fudul. F a devenit înfumurat. F a devenit un personaj libidinos, greţos şi greu de suportat. Uite ce face o asociere cretină cu cineva, gândeam, după ce am văzut-o şi pe "iubi". F e mândru cu ea deşi ştie că o împarte cu alt bărbat. F e mândru pentru că ştie că pe el îl iubeşte mai mult. F e fericit şi fericirea asta a lui e atât de ridicolă încât îţi vine să-i arzi, naibii, o palmă. Poate s-o trezi. Nu. Nu s-o trezi. Îndrăgosteala asta ca la 14 ani va mai dura câtva timp. Încă nu ştiu care e obiectivul celor doi. Însă, oricare ar fi, va fi de neînţeles pentru mine.
Ca o paranteză, nu găsesc scuze pentru niciun tip de dragoste dacă nu are drept fundament adevărul. Dragostea e dragoste, nu business, nu afaceri, nu calcul. Sau, dacă e calcul, să i se spună calcul, nu dragoste. Îi murdăreşti numele făcând uz de el inadecvat!
Aşa că ce spui, iubi, să luăm noi o pauză, să fim în trend?


6 comentarii:

  1. Dragostea … ajung sa cred ca asta e un cuvant inventat de poeti si scriitori, care apoi au inspirat creatorii de film, pentru ca mai nimic din ce presupune acest cuvant nu prea intalnesti in viata de zi cu zi, uneori prinzi sporadic un crampei, cat sa te zapaceasca si mai tare. Exista in viata fiecaruia acea “saptamana oarba” care, de obicei, nu duce la nimic concret, in care umblam ca drogati, facem cele mai mari prostii, pe care apoi avem timp sa le regretam o viata. Dragostea nu rezolva lucrurile, ci le complica. Iar pentru ca o relatie sa dureze, doar dragostea nu e de ajuns. Trebuie mai mult si nu ma refer aici la contul din banca sau ce functie are odorul, mamica si taticul.
    Oricum ai da-o pare sa nu fie bine. Sunt putine povestile de dragoste cu adevarat happy end, dar, in acelasi timp, daca nu cunosti sentimentul, esti un nefericit, ai trait degeaba. Daca l-ai trait, are gust amar sau, in cel mai fericit caz, a ramas doar o amintire frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Perfect de acord cu tine, Tina, in ce priveste sentimentul. E din ce in ce mai rar intalnit, si, daca exista, nu se transforma in casnicie. Baloanele de sapun nu tin la nesfarsit si clar nu se transforma in stanci pe care sa-ti cladesti viitorul.
    Totusi oamenii se casatoresc din calcul, nu din dragoste. Totusi relatiile care dureaza dureaza pentru ca macar unul din cei doi este mai tolerant si decide ca ii e mai bine in cuplu, desi nu ii e, cu adevarat, bine.
    Poate ca cele mai fericite situatii sunt cele in care partenerii s-au casatorit cand erau inca foarte tineri. S-au obisnuit cu viata de cuplu, asa cum e, si nu mai au loc pentru intrebari.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu daca toleranta aia se refera la faptul ca ii e mai bine in cuplu si nu la teama de singuratate sau la "ce va zice lumea!", ca asta cu lumea e bine icetatenita la noi. si, in general, cand nu prea ai alternative, zici ca-i bine si cu ce ai.
    cat despre partenerii tineri ... cred ca da, pentru ca atunci cand esti tanar e mai simplu sa te adaptezi, sa te modelezi. si te modelezi in doi. de la o varsta ... e cam greu sa te mai schimbi. e nevoie de vointa.

    RăspundețiȘtergere
  4. P.S.
    La multi ani! iti doresc un 2012 plin de zambete si impliniri.

    RăspundețiȘtergere
  5. La multi ani, Tina!
    La multi ani, Dara!
    Sa ne "revedem/reauzim"/recitim sanatoase in 2012!

    RăspundețiȘtergere