sâmbătă, 18 august 2012

Iubiri proletare

Mă aflam într-o încăpere. O încăpere care nu avea nimic neobişnuit. Atmosfera o făceau oamenii. Mai mici sau mai mari, pe cum i-a lăsat Dumnezeu. 
Când micuţa doamnă divorţată s-a apucat de prelegeri, am crezut că sunt singura care rămâne uitându-se ciudat la ea. Pentru că micuţa doamnă îşi presară prelegerile cu ticuri - verbale şi nonverbale, cască ochii chiar mai mult decât îi căscase Cel de sus, pentru a sublinia importanţa spuselor sale, şi are nişte filozofii de viaţă foarte date dracului, dacă mi-e permis să mă exprim aşa. Micuţa doamnă vorbeşte cu emfază despre calificarea profesională a părinţilor ei atunci când îi stropeşte pe alţii, clipind des, cu noroi. Alţii e mai bine să nu se afle de faţă, ca să fie tacâmul complet, dar, dacă sunt, niciun bai. "Copilul de psihiatru din mine a descoperit nişte aspecte la actorul cutare, aşa că te rog să mă crezi că ştiu ce spun - e gay, tu!", face, oripilată. După care îl abandonează pe actor şi trece la cineva mai apropiat, cunoscut de mai mulţi prezenţi: "Nu ai observat că gesturile sale seamănă cu ale actorului? Îţi spun eu - e şi motivul pentru care a divorţat. X-ulescu e gay! Eu observ lucrurile astea, înţelegi?" Tot micuţa doamnă, care nu ar fi o doamnă dacă nu ar avea pasiuni atipice, îşi chinuie fiul pentru că ţine morţiş ca acestuia să îi placă să bată la tobe. Îl duce la ore de pian şi se pun la curent cu tot ce mişcă în lumea muzicală. "Imaginează-ţi că_copilul mi-a atras atenţia asupra plombelor de amalgam! Îţi dai seama... dacă_copilul a observat, trebuie să le schimb, să-mi pun plombe albe!" Gândeam că o fi vreo somitate recunoscută copilul, dar nu, copilul are vreo 5 ani, deci, dacă părerile lui nu sunt unele pe care te poţi baza, nu te mai poţi baza pe nimic. "Tu - eu am ajuns la concluzia că suntem un oraş de proletari!!!", i se adresează principalei victime, neţinând cont că nu erau doar ei de faţă. Iar cuvântul "proletar" căpătase o nuanţă ruşinoasă, pronunţat de ea, de parcă ar fi vorbit de sifilitici, retardaţi sau nespălaţi. Necazul legat de proletari era că nu e promovată cultura aşa cum se cuvine în oraş, şi asta li se datorează proletarilor. Femeiuşca asta trebuie că în cei aproape 40 de ani de viaţă s-o fi înconjurat doar de intelectuali de teapa ei, cu gusturi ca ale ei, lucru care mă face să mă întreb de ce dracului o fi înşelat-o şi părăsit-o bărbatul, neproletar, ci, cu siguranţă, intelectual rasat. 
M-am uitat la ea - nu eram singura în culpă. Îndrăzneam să respir aerul august din preţioasa ei vecinătate. Copil de proletari, genul de oameni simpli, fără pretenţii, le eram recunoscătoare alor mei că nu mă împiedicaseră să aspir la mai mult. Şi că ăla o fi motivul pentru care eu nu spun, ca micuţa doamnă divorţată: "Poţi să copii", ci spun: "Poţi să copiezi".
Adela mi-a trimis noaptea trecută un SMS. "Sunt la o apă minerală şi la o bere proletară :)) cu Sergiu". Am izbucnit în râs şi-am zis că data viitoare am să vreau să-i însoţesc. Să facem din proletariat un motiv de mândrie, urmând exemplul micuţei doamne care "de ziua mea mi-am oferit... " (ce credeţi că îşi putea oferi o persoană care vorbeşte cu scârbă despre proletari?) nişte bilete la Scala!" Aşa ne mai venim în fire, alteţă. 
Şi nu, nu-mi sunteţi antipatică. Augustul dv. fund nu merită să cheltui pe el nici cel mai mic sentiment. Mulţumesc doar pentru lecţie. De pe acum multe lucruri vor beneficia de atribut: iubirile vor fi proletare, drumurile la fel, macii Tinei ar putea să îngroaşe rândurile şi să fie şi ei nişte maci proletari, din solidaritate... Şi Doamne, bine-i să poţi râde - dezinhibat, în prezenţa celor ce gândesc asemănător.


22 de comentarii:

  1. nu stiu ce sa fac. sa rad pana ma doare burta, ca asta e primul impuls, sau sa deplang lumea in care traim si sa imi plang si mie de mila pentru ca nu pot trai linistita datorita augustelor funduri (mi-a placut tare de tot expresia :)) ale unora care nu au loc de noi, muritorii de rand?
    tare de tot scris. m-ai captat total.un umor fin si de efect :)
    si, da, macii mei sunt proletari, saracii, cresc pe toate drumurile, dar n-o sa-i gasesti niciodata in gradini de revista :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici eu nu m-am decis daca e de ras sau de plans situatia. Eu fiind in culpa, s-ar putea crede ca am doar frustrari. :)))))))
    Mi-s dragi macii, cu atat mai mult cu cat sunt de-ai nostri, proletari!
    Ca tot veni vorba de ras, am vazut azi un anunt pe usa unui magazin cu tzoale: "Angajam confectionere pentru masini de cusut cu experienta". Asta pare rupta din seria care cuprindea si: "Confectionam paturi pentru copii cu picioare de lemn". :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))))))))))) nu le stiam pe astea. tari de tot!

      Ștergere
    2. Dupa ce am vazut anuntul, mi s-a lipit un zambet idiot pe fatza, care tanjea sa se transforme in ras! Cu mare greutate am reusit sa salut cunoscutii de pe strada, care cu siguranta si-au inchipuit ca am innebunit. :))) Masini de cusut cu experienta - minunat! :)))

      Ștergere
    3. te cred, cred ca as fi fost in aceeasi situatie. cu fatza idioata pentru ca nu ma pot opri din zambit.stiu cum e :))

      Ștergere
    4. :)) Noi si motivele noastre de ras!
      Stii care e ironia? Ironia e ca majoritatea necesita traducere. Sa spunem ca ne surprind oamenii zambind sau chiar razand. "Ce e?", ne intreaba. Si le explicam. Si... stupoare. Nu pricep. Se uita la noi si nu vad nimic nepotrivit. Nimic nelalocul lui. :))) Ce vrem sa spunem? Ce nu e ok? E ca si cu folosirea anumitor cuvinte sau expresii. Se foloseste uzual VROIAM, fara sa se tina cont de faptul ca verbul A VROI nu exista. Vroiam sa merg, vroiam sa fac. Incearca sa-i corectezi. Sa spui ca voiam vine de la "a voi", in timp ce vroiam nu exista, exista doar "vream", care vine de la "a vrea". Nu vor pricepe nimic. Asa ca n-avem de ales. Trebuie sa ramanem solitare cu zambetul nostru. :)

      Ștergere
    5. e cel mai nashpa sa incerci sa explici o subtilitate sau un subinteles. ori le pricepi din prima, ori n-o sa pricepi in veci, nici cu explicatii pentru ca farmecul se pierde cand cineva incearca sa iti explice ... de ce rade.

      Ștergere
    6. Eu am renuntat de mult sa dau explicatii de genul. Pentru ca, de cele mai multe ori, oamenii te intampina cu priviri chiar mai tampe decat inainte de a purcede la explicatii, intrebandu-se, probabil, ce naiba gasesti atat de amuzant. Asa ca, daca imi vine sa rad, o fac pur si simplu, mai ales daca am si companie. Nu traduc momentele umoristice, pentru ca stiu ca nu vor fi gustate. :)

      Ștergere
  3. Așa cum există oameni cu experiență în orice (de la experiență profesională până la experiență sexuală), de ce n-ar fi și mașini de cusut cu experiență :) ;) :P. Foarte tare!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sau, daca experienta nu au neaparat, oamenii au cel putin pareri. Bine definite. Cat despre masini de cusut, tot noi le clasificam, ele poate ca ar fi mai modeste daca ar putea vorbi. :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmm, n-as fi așa sigur...unii ar fi bine să nu aibă nici păreri :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiu. Cu atat mai mult cu cat adesea parerile le sunt bolnave. Insa nu-i putem impiedica. Fiecare cu scara sa de valori, cu gandirea proprie, cu erorile sale si, de ce nu, cu esecurile personale. Cei cu o farama de inteligenta isi recunosc lacunele. Ceilalti se cred perfecti. Macar ei cred asta despre ei insisi.
    Ciudata lume, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, ciudați suntem noi pentru că nu o înțelegem, nu o acceptăm, nu o dorim etc. Lumea e așa cum trebuie să fie în acest moment. Sper. Nu știu!? Puii mei :D :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa ma prezint:nume de cod:Vasile.Sosit prin link PDV(punctuldevedere).Raportez neconditionat de nimeni si in deplinatatea facultatilor pe care le -am absolvit ca azi am baut o bere proletara:avea 2 litri si era in sticla de plastic!Doamna aristocrata de mai sus ,sa ma ierte ca o intreb,dar are cumva un pedigree verificabil?Termenul de proletariat a aparut in secolul 19 si mi se pare ca de pe la Marx incoace. Chiar daca vi se pare banal ....disputa este istorica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, nume de cod: Vasile! A fost buna berea proletara in doi litri de plastic? :)) Sa-ti fie de bine!
      Doamna aristocrata poate fi intrebata despre pedigree si alte cele pe site-urile pe care ai gandi ca doar proletarii le frecventeaza: anume cele de matrimoniale. Banuiesc ca le cere candidatilor arborele genealogic inainte de a intra in dialog, pentru ca asa le sta bine aristocratelor!

      Ștergere
  9. :))
    Ai umor, Cosmin. Bun.
    Cineva zicea ca "lucrurile nu se schimba, oamenii da". Tind sa ii dau dreptate. Pe cand crezi ca ai ajuns sa cunosti pe cineva, te surprinde cu reactii neasteptate, de natura negativa sau pozitiva. Dar mentalitatea a ramas aproximativ aceeasi: daca il citesti pe Drumes, sa spunem, vei descoperi paralele uluitoare intre Romania interbelica si cea de azi, asa-zis evoluata!! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai de ea de Românie evoluată! Știi că nu-i corect? Eu îți răspund cu comentariu la comentariu, iar tu mai nimic pe blogul meu :). Apropo, dacă te mai uiți pe-acolo, să știi că scriu și pe celălalt blog. Așa că, te rog, pune-l și pe acela sub urmărire...chiar dacă, pentru moment, sunt prins mental în clenciurile politice. :D

      Ștergere
    2. Vrusesem sa iti spun ca nu voi face comentarii pe teme politice, Cosmin. Pur si simplu nu am energia necesara pentru a pune pasiune in politica. Nu trebuie sa te simti nedreptatit, nu ignor doar temele tale politice, le ignor pe toate. Pentru ca azi cineva a povestit despre un copil care, parasit de parinti, a ramas "in grija bunicii". Am pus ghilimelele pentru ca bunica e neputincioasa din toate punctele de vedere. Copilul merge la scoala, revine, invata, isi face lectiile, dupa care merge si da de mancare animalelor, se intoarce in casa, gateste sub indrumarea bunicii, ale carei maini tremura, si cele doua persoane locuiesc intr-o cocioaba. Daca ai vazut cazul (eu nu l-am vazut, doar mi-a fost povestit), stii care formatiune politica s-a implicat in ajutorarea copilului. Nu a fost PD-L-ul, nu a fost USL-ul. A fost Gigi Becali. Asta nu inseamna ca il voi vota pe Gigi Becali. Dar de ce el si nu ilustrii nostri conducatori? De ce Becali se preocupa de omul de rand, amarat, si nu USL sau PDL? Intelegi, sper, punctul meu de vedere. :)
      Celalalt blog al tau fusese abandonat intr-o vreme. Am sa-l caut. :) Mersi ca mi-ai amintit de el.

      Ștergere
    3. Eu am glumit cu urmărirea blogului, comentariile etc. Nu aștept (neapărat) comentarii pentru că eu scriu, în primul rând, pentru mine. Să îmi exersez stilul, să îmi rămână ideile întipărite, să mă descarc etc. Eu cred sincer că, la un moment dat, voi câștiga bani din scris. De altfel, îmi dau seama că, de la 12 persoane care mă ”urmăresc” pe un blog, n-am cum să primesc zeci de comentarii. Dar nici n-am chef (sau energie) să mă apuc să comentez și eu pe la alții (cu rare excepții) pentru că, cele mai multe bloguri, mi se par jalnice, superficiale, tâmpite chiar. Totuși, al tău, de exemplu, cam e o excepție. Și mai sunt câteva, dar foarte puține. Mai e și dezavantajul că, eu, din diferite motive, am cam abandonat blogurile aproape 2 ani de zile, iar oamenii ”de atunci” m-au cam uitat. De altfel, am observat că se practică asta, după ce începi cu entuziasm un blog, în scurt timp îl abandonezi. De ce? Pentru că, îți dai seama că, dacă vrei să te reprezinte cât de cât profund, acesta îți consumă energie și îți răpește cam mult timp. Puțini sunt dispuși să se ”dedice” cu adevărat unui blog care, mai mult, să îi și reprezinte.
      Și, dacă nu te interesează politica, sau vrei să te ții departe de ea, e ok, e opțiunea ta. Nici eu nu sunt pasionat de politică. Poate o să mă explic o dată, pe blog, ce-i cu politica la mine, căci mulți mă întreabă de ce mă interesează.
      Totuși, Becali? Personajul e penibil, grobian și aproape analfabet. Eu nu cred că el acționează vreodată în baza a ceva, nu cred că ar avea vreun plan, strategie, nimic. Cred că e pur instinctiv, animalic chiar, iar faptele lui ”extraordinare”, am impresia, se bazează pe false efuziuni. Becali e în stare să plângă cu tine împreună dacă te vede că suferi (și simte și el sincer durerea plânsului lui), iar a doua zi, dacă i se pare lui ceva aiurea la tine, te jignește în ultimul hal. Becali e atât de limitat încât nu poate analiza niciodată cauzele, el ”simte” numai efectul și, numai când acestea îl ating în amorul propriu, îl și deranjează. Altfel nu.

      Ștergere
    4. Perfect de acord cu tot ce ai scris, Cosmin. Si pe mine ideea de blog m-a emotionat atunci cand l-am conceput, dupa care l-am abandonat, iar mai apoi am revenit.
      Scriu cat sa emit niste pareri despre care mi se pare ca i-ar putea interesa si pe altii. Daca asta nu se intampla, e ok. Cu blogurile facem la fel ca si cu literatura. Unele carti ne acapareaza, dupa care le uitam.
      Si comentariile despre Becali sunt pertinente. Nu voiam sa il dau drept model, dar poate formatiunile politice ar fi avut vreo sansa daca faceau ele un gest de ajutorare. Asa, politic nu ma pot implica. Nu deocamdata. Nu acum.
      Multumesc pentru vizita si cuvinte bune!
      Weekend minunat iti doresc!

      Ștergere
  10. cum ziceam,nu citesc bloguri :)
    vad,intamplator,ca ai trecut pe la mine,asa ca am zis sa fac macar o vizita de curtoazie,ca nu se cade altfel
    si constat ca scrii,spre deosebire de mine care nici macar nu polemizez :),poate agnoizez
    n-am dispozitia de a mai zgarma...si nici linistea
    sau nelinistea
    dupa atatea vorbe off topic nu pot decat sa iti urez...inspiratiune si ...sppor la scris! :)

    RăspundețiȘtergere
  11. :))
    Daca nici in internet nu mai putem avea incredere, iti dai seama ce vor deveni generatiile care traiesc pentru internet? Ce vreau sa spun e ca... nu am intrat pe blogul tau de multisor. Nu ma scuz si nu ma acuz, e o realitate.
    Mersi frumos de vizita si de urari. Iti doresc sa ti se intoarca la fel! :)

    RăspundețiȘtergere