duminică, 3 martie 2013

Uitare

Încerc să îmi amintesc în care anume zile mi-am chinuit sufletul citind "Marele Gatsby". Jur că am urât cartea din toată inima, pentru că, exact cum citeam pe blogul lui Cosmin despre un alt roman, nici ăsta nu m-a lipit de niciun personaj. Toate mi s-au părut terne, antipatice, snoabe, fără idealuri sau ţeluri, cu ţinte de o micime care nu putea decât să mă înfioare. Banul, marele stăpân, îşi croia regulile într-o societate care trăia pentru ca să pară. Banul, fie el moştenit sau obţinut prin mijloace necurate, era, la fel ca în societatea de acum, primordial. Poate că meritul lui Gatsby constă în aceea că el şi-a acumulat averea, casele şi reputaţia de om la modă pentru a o recuceri pe marea dragoste a tinereţii sale, fără să se întrebe vreo clipă dacă ea merita asta. Când realizează, totuşi, de ce era însufleţită, nu e dezamăgit, iubeşte în continuare, speră să fie ales, deşi, într-un moment de luciditate, constată: "Respiră bani. Ea respiră bani". Aşadar faptul că soţul o înşela pe Daisy cu o muiere inferioară nu e şocant. De fapt actul era pur fizic. Un bărbat şi o femeie pot avea o căsnicie fericită dacă au aceleaşi principii după care se călăuzesc în viaţă, iar ăştia doi beneficiau de elementul comun constituit de principii. 
Am încheiat romanul într-o dimineaţă, pentru că luni, la ora 3, se cheamă deja dimineaţă. L-am încheiat şi l-am aşezat, dezgustată, pe raft, în bibliotecă. De pe acum mi-e şi mai "drag", pentru că îl asociez cu ceva din viaţa mea, ceva care atunci s-a întâmplat şi care nu va fi uitat în grabă. 
Îmi vor trebui recomandări călduroase ca să merg la cinema să-l văd pe Leonardo DiCaprio în "Marele Gatsby". Reţin afişul, reţin zâmbetul de februarie al lui DiCaprio, pe holul din mall, zâmbet îmbietor, promiţător, superior. Părând să spună atât de multe când el, de fapt, spunea prea puţine. Pasiuni devastatoare? Poate că au existat, însă nu au impresionat. Nu în carte. Poate personajul din film va fi mai animat. Asociat cu evenimentul din viaţă... se poate să fie un ansamblu de efect.
Leonardo DiCaprio va putea fi Gatsby sau Jack din "Titanic". A fost 10 sau a fost 17? Oricât februarie ar fi fost, s-a petrecut cu repeziciune, precipitat şi neliniştit, nelăsând pe nimeni să aprecieze degetele primăverii care cred că şi în anul ăsta or fi bătut înfrigurate la geamul camerei uitării mele. Şi parcă am scorburi în gând, precum copacii care nu mai visează învierea. 


12 comentarii:

  1. ti-am mai spus de multe ori ca ai o rabdare de sfant care pe mine ma uimeste. nu stiu cum reusesti. n-am citit cartea, desi e atat de ridicata in slavi de "cunoscatori". o fi precum "Un veac de singuratate". te cred pe tine pe cuvant ca nu merita. si uite cum am economisit timp. timpul pe care l-as fi consumat sa constat ca nu imi place.
    cat despre asocierea cu un anumit eveniment ... daca cartea ar fi fost superba, ce asociere ar fi fost? oricum ar fi fost legata de acelasi eveniment si poate, mai rau, te-ai fi simtit vinovata pentru sentimentele de placere si incantare pe care l-ai trait in acele momente.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea are, din punctul meu de vedere, si o calitate: e subtire! Se citeste repede, desi e atat de cretina.
      Daca ar fi fost o carte interesanta, care sa mearga la sentiment, mi-as fi amintit-o cu jale. Iar daca ar fi fost amuzanta... Nu, la asta nu ma mai gandesc. Pe cea amuzanta o terminasem cu vreo saptamana inainte.

      Ștergere
    2. ;)) mi-a placut calitatea :)).
      Nu stiu de ce am o parere destul de proasta despre literatura americana ... cu mici exceptii.

      Ștergere
    3. :)) Calitatea nu e de lepadat, nu-i asa?
      Mie imi place teribil Margaret Mitchell. Dar si Mark Twain mi-a bucurat copilaria. Mi-a placut Hemingway. Sidney Sheldon e fenomenal. Isi au si ei talentele...

      Ștergere
    4. Cum ziceam, micile exceptii, Mark Twain si Pe aripile vantului. Hemingway mi s-a partut un pic sarit :). Am citit Adio arme si Batranul si marea, parca. Nu m-a miscat in nici un fel. bine, nu am citit Pentru cine bat clopotele si asta numai pentru ca sora-mea a bocit o saptamana dupa ce a citit-o si nu am vrut sa trec prin aceeasi experienta mareata :)

      Ștergere
    5. He-he, mai am de citit. Daca e cu bocit, poate o sa-mi faca bine. :))

      Ștergere
    6. Ba, eu de chestii cu bocit ma lipsesc :)

      Ștergere
    7. ”Adio arme” și ”Bătrânul și marea” nici pe mine nu m-au mișcat în vreun fel. Pe una dintre ele - cred că ”Adio arme” - am abandonat-o înainte de a o fi terminat. Nu mai aveam răbdare să o sfârșesc. Cineva mi-a zis că Hemingway a fost pentru literatura americană cam ceea ce a fost Cezar Petrescu pentru literatura noastră. Dacă mă gândesc la ce a scris Cezar Petrescu (adică numai romane fără valoare în timp), încep să înțeleg de ce nu mi-a plăcut Hemingway.

      Ștergere
    8. :)) De ce? Macar avem termeni de comparatie. Acum citesc o carte in care eroina e de o perfectiune atat de enervanta incat imi vine sa urlu! Bine, naratiunea e la persoana intaia singular, deci se poate orice. :))))))

      Ștergere
  2. Eu n-am citit nici cartea, n-am văzut nici filmul (încă). Îmi pare rău pentru impresiile pe care ți le-a lăsat. Totuși, o să fiu curios să le parcurg pe amândouă. Acum, să vedem când se va întâmpla asta. Evident că o să afli și tu, printre primii, impresiile mele :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea a reusit sa ma enerveze. Inca de la inceput voiam sa se sfarseasca, desi Gatsby a fost un nefericit. Nu m-a atras, ceva a lipsit. Inca nu pot sa spun ce anume. Sunt curioasa daca tie iti va placea. Sincer.

      Ștergere
  3. @Cosmin: am rasturnat cumva comentariile, fara sa vreau. Mie "Adio arme" mi-a placut. "Batranul" nu.

    RăspundețiȘtergere