sâmbătă, 27 aprilie 2013

Sufocare

Scriu rar. Rar pentru că aşa îmi permite timpul, rar pentru că fie nu am ce spune, fie mi-e prea plină mintea de lucruri mărunte, neesenţiale, neimportante, lipsite de valoare, aşa cum vor fi şi următoarele, în fapt. 
Dintotdeauna oamenii au fost diferiţi. Au fost vremuri în care pentru mine horoscopul nu însemna absolut nimic, zodiacul era o abureală, până într-o zi, când am descoperit că nu neapărat nebunia îi determină pe unii să facă studii aprofundate despre zodii, ci faptul că au descoperit că aparţinătorii unei zodii sunt, în marea majoritate, caracterizaţi de nişte lucruri.
În plus, faptul că încerc să îmi dau seama ce zodie e onorată de prezenţa în mijlocul ei a unor persoane colorate spiritual şi, uneori, fizic, mă calmează. În loc să mă înfurii atunci când, de regulă, duduia vine cu inepţii, devin curioasă. "O fi berbec? Sau săgetător? De ce săgetătoarea cutare e atât de diferită de cealaltă săgetătoare?" Poate că asta face bine. Poate că nu. Pentru că aceste căutări şi întrebări sunt tăcute, ţin de introspecţie, de interiorizare, de neexprimare, de muţenia în care, de atâtea ori, sunt nevoită să mă cufund, fie datorită bunului simţ, fie datorită obligaţiei de a tăcea. 
Nu mă mai miră oamenii urâţi spiritual. Cineva spunea că pământul ar fi un loc atât de frumos dacă nu ar fi locuit. Aşa că nu mă miră că prietena-căpuşă care şi-a găsit alt loc de supt a trecut la şantaj. Nu mă miră că mi-e groază să mă abordeze o cunoştinţă, fiindcă abordarea ei a devenit obsesivă şi se referă mereu la aceea că tu trebuie să-ţi schimbi locul de muncă, dar ce nu înţelegi, de câte ori să-ţi mai spună?? Nu mă mai miră uşurinţa cu care oameni normali la cap preiau expresii şi cuvinte greşite atunci când se află în companii imbecile. Nu mă mai miră când cucoana, care s-a născut şi va muri agitată, dă buzna, în repetate rânduri, neavând răbdare să-şi aştepte rândul sau temându-se, poate, că rămâne neobservată. Nu mă mai miră competenţii deveniţi specialişti peste noapte, care te văd şi se reped la tine cu părerile lor ultraspecializate, arătându-ţi cât de idiot eşti şi că ei pot fi salvarea ta. Bunul tău simţ nu îţi permite să spui: "Dar NU ÎMI PLACI. Nu am încredere nici în părerea, nici în mintea ta, ce-ar fi să îţi vezi de treabă?" 
Şi taci şi aduni şi observi că acumulezi atâtea păreri proaste încât îţi vine să mergi undeva, unde să fii sigur că nu te aude nimeni, şi să ţipi până nu mai poţi, ca un animal rănit, după care, răcorit, să te întorci să faci faţă bombardamentului de bunăvoinţă, combinată cu competenţele multiple care toate le aparţin, desigur, celorlalţi, fiindcă tu, imbecil fiind, nu realizezi că nu eşti capabil să gândeşti, şi că e bine să vină specialiştii să te înveţe să faci asta.
Mă întreb cum ar arăta o lume, clar neromânească, în care fiecare individ ar deveni egoist, egoismul caracterizându-se prin aceea că îşi vede de treabă şi, chiar dacă observă ceva care i se pare nelalocul lui la celălalt, câtă vreme nu e vorba de poale în cap, tace şi-şi vede de treabă, considerând că te vopseşti mov în cap fiindcă aşa ai dorit tu sau coafeza, că lucrezi unde lucrezi de fraier, el rămânând, nepăsător, pe margine? Pentru că prea multă grijă din partea unora te sufocă, mai ales dacă nu poţi să le dai două bobârnace de să-i faci să tacă pentru restul zilelor?...
Atâta atotştiinţă, şi toată aparţinându-le altora, a ajuns să mă sufoce. Încet şi sigur nu mai pot respira. Nici măcar nu mă pot declara "prea lucid pentru lumea asta", cum fac băieţii de la Antract.
Aşadar mă sufoc. Iar restul e tăcere.


16 comentarii:

  1. Asa ne-am nascut noi, invatati. trebuie sa ne dam cu parerea totdeauna despre viata si gradina altora, in timp ce gradina proprie se ineaca in balarii si uscaturi. suntem specialisti inca din burta mamelor. unii dintre noi, cu timpul, invatam sa ne mai controlam din cand in cand, dar nu o sa reusim totdeauna. :) pentru ca e in gene :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt de acord ca unii stiu mai mult si mai bine. Insa nu sunt de acord sa vorbeasca neintrebati. Nu cata vreme nu vine vorba de avutul lor la care am atentat. Atunci da, sunt liberi sa si-l apere cum stiu mai bine. Insa, cand vine vorba de viata altcuiva, nu au dreptul sa faca pe expertii. Punct.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, clar, dar sunt oameni care au impresia ca li se cuvine. atata timp cat nu le atragi atentia ... nu le tai macaroana, mai pe romaneste, nu or sa inceteze. problema vine in momentul in care nu poti sa o faci .... dim 1001 motive.

      Ștergere
  3. Stiu. Ca de-asta voiam sa fug undeva, intr-un pustiu, sa urlu la luna ca un animal ranit, pana imi trece supararea! :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand te hotarasti ... si gasesti locul, ia-ma si pe mine. am si eu niste urlete de tras :))

      Ștergere
    2. Of. Inteleg ca toti avem langa noi binevoitori-atotstiutori carora nu le putem spune ca ne lipsim, cu placere, de parerea lor...

      Ștergere
    3. :))nu stiu daca vreau sa urlu din cauza lor. cred ca vreau sa urlu mai mult din cauza mea :(

      Ștergere
    4. Stii ca s-ar putea sa ai dreptate? Sa nu fie ei vinovati, ci noi, pentru ca tinem cont de consecinte in loc sa ne repezim cu acele raspunsuri care ne-ar racori?... Off.

      Ștergere
    5. Nu e chiar totdeauna bine sa gandesti ce spui, nu? :)) daca n-am gandi, am fi ... racorite.

      Ștergere
  4. Exista categorii care isi pot permite, in orice vreme, si sa gandeasca, si sa spuna ce gandesc. Sunt compuse din oameni avuti, cu propriile afaceri, care nu au nimic de pierdut, carora li se rupe, care ei fac regulile etc. Cum nu facem parte din randul lor, noi nu ne permitem luxul de a nu gandi. De a nu evalua inainte de a ne pronunta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cum facem, cum dregem, tot la bani ajungem. de fapt, el e libertatea, libertatea de a face ce vrei si de a spune nu cand vrei. trist, cumplit de trist.

      Ștergere
    2. Observatie adevarata, din pacate.

      Ștergere
  5. Prin nu stiu ce metoda revolutionara... mi-ai citit gandurile si sentimentele! Observ ca si Tina are aceleasi trairi :)) se pare ca ne-am adunat iar in coltul vesel - de data asta sa ne mangaiem una pe alta. :))
    Cand descoperiti locul de urlat, sa imi rezervati si mie un loc. Cand termin cu off-urile devin simpatica si pe alocuri sociabila. Oricum, in viata de zi cu zi intru la categoria aroganti simpatici =))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate alcatuim un partid in cele din urma. :)) Vor fi membri putini, dar cui ii pasa?
      Eu devin, incet si sigur, asociala. :)) Dar doar inlauntrul meu, dat fiind numarul celor care vin sa ma sugestioneze in diferite directii, zi de zi. :))))))

      Ștergere
    2. Nu stiu de ce, dar am imresia ca daca s-ar gasi un loc de urlat ar fi cam mare inghesuiala.

      Ștergere
    3. Poate ar trebui "vizitat" dupa orar, conform programarilor anterior facute...

      Ștergere