duminică, 8 septembrie 2013

La adio tu

Am prins finalul unei emisiuni pe Antena3, realizată de Adrian Ursu. In Memoriam Cenaclul Flacăra. Cred că s-au dezbătut subiecte cum ar fi înfiinţarea acestuia, evoluţia şi finalul fulminant. Am prins fragmente din cântece, am prins mărturia doamnei Ileana Vulpescu despre Tatiana Stepa, am prins mărturii ale membrilor sau simpatizanţilor acelei fenomenale mişcări care s-a numit Cenaclul Flacăra. A fost ceva revoluţionar pentru timpurile în care a existat. A fost o scânteie. A fost un vifor. A fost ceva mobilizator, ceva care a unit oameni într-o suflare. Nu aveam prea mulţi ani atunci când Cenaclul a falimentat, reţin că emisiunea radiofonică se întrerupsese brusc, fără explicaţii, şi că Cenaclul nu mai revenise. S-a auzit de morţi, de muşamalizări. Se poate. Nu intru în amănunte. Intru în ceva care mi-a sfâşiat inima în seara asta, rememorând acele timpuri. Pe ele şi eşecul care le-a urmat. Inexplicabil, ca atâtea alte lucruri.

4 comentarii:

  1. Uite ca m-ai aruncat in butoiul cu melancolie. Nu cred ca a existat in Romania vreun alt fenomen de amploarea Cenaclului Flacara, caci asta a fost Cenaclul, un fenomen. Pacat ca n-am stiut, mi-ar fi prins bine o portie de plans.
    Melodia asta ma seaca. Paunescu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am ascultat ACEA muzica pe youtube duminica seara si luni dimineata. Am ascultat-o cu atata emotie... Despre Paunescu se spune ca uneori compunea versurile pe scena. Se ridica si incepea sa recite poeme noi. Despre Tatiana Stepa se spune ca il iubise fara speranta. Se aflase langa el in mod cu totul si cu totul inutil. Ii cantase versurile dedicandu-i-le. Ce e viata asta...

      Ștergere
  2. A fost o formă de refugiu, din calea cizmei comuniste care. Ca și biserica, de altfel.
    Astea erau puținele locuri, pe lângă cercul restrâns al familiei, în care oamenii se puteau juca puțin cu cenzura, mascându-și ideile în versuri atent puse cap la cap.

    RăspundețiȘtergere