Hai, uita tristetea

Ori de câte ori zici: "Mai rău decât atât nu se poate!", viaţa îţi va răspunde: "Provocare acceptată!"

La restaurant:
- Să vă pun şi nişte ciupercuţe?
- Nu, mulţumesc! Mie-mi place să le culeg singur!
- Cum doriţi! Pot să vi le risipesc pe podea.

Ea: - Să ştii că mi-am dat seama că ai chef de ceartă.  Adică luni, marţi, miercuri... toată săptămâna ţi-au plăcut macaroanele cu brânză făcute de mine, iar acum, dintr-o dată, brusc, nu îţi mai plac!

Azi dimineaţă când m-am dus la sală am observat că au adus un aparat nou. L-am folosit vreo o oră, după care mi s-a făcut rău.
E tare oricum. Are chips-uri, sucuri, batoane de ciocolată, tot ce vrei...

- Tu o ajuti pe soţia ta la treburile casnice? mă întreabă un prieten.
- Sigur, la toate!
- Dă-mi un exemplu!
- Să zicem vasele sau rufele. Ea le spală iar eu le las să se usuce. 

Nu-i dificil să faci fericită o femeie. Un bărbat trebuie să fie DOAR:
1. un bun prieten
2. partener
3. iubit
4. ca un frate
5. ca un tată
6. ca un şef
7. un electrician
8. un tapiţer
9. un mecanic
10. decorator
11. stilist
12. sexolog
13. psiholog
14. exterminator de gongi
15. un bun ascultător
16. organizator
17. foarte curat
18. simpatic
19. atletic
20. cald
21. atent
22. galant
23. inteligent
24. simpatic
25. creativ
26. tandru
27. puternic
28. înţelegător
29. tolerant
30. prudent
31. ambiţios
32. capabil
33. curajos
34. determinat
35. sincer
36. pasional
Fără a uita să:
37. facă complimente
38. iubească shoppingul
39. fie onest
40. foarte bogat
41. relaxant
42. fidel
şi de asemenea:
43. să acorde femeii multă atenţie
44. să-i acorde mult timp
45. să-i acorde libertate, niciodată să nu se îngrijoreze unde merge
şi FOARTE IMPORTANT:
46. niciodată să nu uite:
* zilele de naştere
* aniversări
* evenimente organizate de ea
Cum să faci un bărbat fericit?
1. dezbracă-te
2. dă-i mâncare
DE BĂUT ÎŞI IA SINGUR. 

Util

"Dacă vrei să te desparţi de prietena ta, cel mai bine o faci la McDonalds. Acolo nu au furculiţe sau cuţite, farfurii grele... şi în orice moment te poţi ascunde după un copil gras!"

De Valentine's

"Aş iubi mai mult dacă aş gândi mai puţin" - Cornel Ilie (Vunk). 

Aferim.

Proverbe

Cum să nu crezi în ele când sunt o întruchipare a celor mai ascunse vise?

Geniu profan

După ce am văzut spectacolul duminica trecută, am realizat că Mozart trebuie să fi fost obsedat sexual. Mozart era prezent pe scenă, împreună cu personajele sale, dialogând cu ele, expunând păreri. Rezumatul lui Don Giovanni a fost foarte reuşit, presărat cu puţin umor, şi a demonstrat încă o dată că oamenii au aceleaşi păcate ca totdeauna. Pentru Giovanni obiectivul principal era cucerirea oricărei fuste întâlnite. Nu era pretenţios. Dama putea să aparţină lumii bune dar, dacă era vorba de o menajeră, cucerirea ei era la fel de importantă. Nu-l putem învinovăţi pe Giovanni de inconstanţă. El ştia exact că toate femeile sunt bune. De cucerit. Indiferent de statut, poziţie. Leporello, credinciosul slujitor al lui Giovanni, ajunge să aibă un rol important în acţiune, mai ales atunci când, ocupat cu cucerirea unei slujnice, Giovanni îi cere slujitorului să-i ia locul în budoarul cucoanei. 

Când Don Juan-ul din piesă îl întreabă pe Mozart dacă vrea să îi aducă o femeie, răspunsul lui Mozart a reprezentat cheia. A piesei, a vieţii sale. "Am mai multe femei decât tine. Tu nu eşti decât rodul imaginaţiei mele". 

Mozart a fost un geniu nefericit despre a cărui moarte timpurie nu se ştiu prea multe. Acordurile din "Flautul fermecat" mi s-au părut nepământene. Divine. Contrazicând parcă tematica. Inspiraţia a găsit un teren propice în mintea neliniştită a autorului, care nu pare să fi cunoscut acel tip de dragoste, lipsit de geniu, dragostea simplă, cea care "fără cuvinte îţi spune ce simte", cea pe care eu îndrăznesc să o numesc dragoste adevărată. Care, în simplitatea ei, mută munţii din loc. Cea care, în absenţa geniului, te face singular, important, te face să simţi că viaţa merită trăită. Pentru că îţi dă un rost. Sau mai multe.

Îndrăznesc, aşadar, să susţin că Mozart a fost un geniu profan...

Negru diluat

Ai o stare mai degrabă neutră decât proastă. Somnolenţa se împleteşte de minune cu lipsa de chef. Nu ai chef decât să vegetezi. Să zaci precum un zarzavat insipid, importat din Asia centrală, neatent la ce se întâmplă, la ce se difuzează, la conferinţa de presă de duminică de la prânz instituită de preşedinte, la faptul că pe banda galbenă a RTV apare, din două în două minute, ştirea despre Mădălina Ghenea şi Gerard Butler, la faptul că s-a instituit impozit pe câine, impozit de doi lei pe metrul de şanţ din faţa casei. Te analizezi. Nu e lene. Nu e nepăsare. Ai ieşi. Te uiţi pe fereastră şi peisajul e de-a dreptul bolnav. Insipid, lipsit de frumuseţe, de un negru diluat, amestecat cu gri şi maroniu. Aşa trebuie să fi arătat tranşeele din toate războaiele de până acum. Te încumeţi să ieşi "de plăcere"? De care plăcere vorbim? Plăcerea de a sări peste băltoace pe cât de lungi pe atât de late? Plăcerea de a fi stropit pe trecerea de pietoni de şoferi grăbiţi sau la fel de amorţiţi ca tine? Până şi plăcerea de a ieşi ţi se pare vorbă-n vânt. Plăcerea de a ieşi dintr-o casă într-o imensitate de negru diluat poate fi amânată pentru zilele în care ea devine obligatorie. 

Aşa că stai ca o legumă, prea puţin interesat de taxa pe căţel, de cea pe purcel, de cea pe şanţul din faţa casei, de discursul preşedintelui şi de dramele existenţiale omniprezente. 

Te întrebi dacă eşti bolnav. Depresiv. Sau trist. Nu. Zilele-s aşa. Ocean de negru diluat. Optimismu-l lăsăm pe mai târziu. Pe mâine, poate. Şi crengile curg a jale, ca la înmormântare, fiindcă într-o altă viaţă le-au murit frunzele.