luni, 25 februarie 2013

Hai, uita tristetea

Ori de câte ori zici: "Mai rău decât atât nu se poate!", viaţa îţi va răspunde: "Provocare acceptată!"
La restaurant:
- Să vă pun şi nişte ciupercuţe?
- Nu, mulţumesc! Mie-mi place să le culeg singur!
- Cum doriţi! Pot să vi le risipesc pe podea.
Ea: - Să ştii că mi-am dat seama că ai chef de ceartă.  Adică luni, marţi, miercuri... toată săptămâna ţi-au plăcut macaroanele cu brânză făcute de mine, iar acum, dintr-o dată, brusc, nu îţi mai plac!
Azi dimineaţă când m-am dus la sală am observat că au adus un aparat nou. L-am folosit vreo o oră, după care mi s-a făcut rău.
E tare oricum. Are chips-uri, sucuri, batoane de ciocolată, tot ce vrei...
- Tu o ajuti pe soţia ta la treburile casnice? mă întreabă un prieten.
- Sigur, la toate!
- Dă-mi un exemplu!
- Să zicem vasele sau rufele. Ea le spală iar eu le las să se usuce. 
Nu-i dificil să faci fericită o femeie. Un bărbat trebuie să fie DOAR:
1. un bun prieten
2. partener
3. iubit
4. ca un frate
5. ca un tată
6. ca un şef
7. un electrician
8. un tapiţer
9. un mecanic
10. decorator
11. stilist
12. sexolog
13. psiholog
14. exterminator de gongi
15. un bun ascultător
16. organizator
17. foarte curat
18. simpatic
19. atletic
20. cald
21. atent
22. galant
23. inteligent
24. simpatic
25. creativ
26. tandru
27. puternic
28. înţelegător
29. tolerant
30. prudent
31. ambiţios
32. capabil
33. curajos
34. determinat
35. sincer
36. pasional
Fără a uita să:
37. facă complimente
38. iubească shoppingul
39. fie onest
40. foarte bogat
41. relaxant
42. fidel
şi de asemenea:
43. să acorde femeii multă atenţie
44. să-i acorde mult timp
45. să-i acorde libertate, niciodată să nu se îngrijoreze unde merge
şi FOARTE IMPORTANT:
46. niciodată să nu uite:
* zilele de naştere
* aniversări
* evenimente organizate de ea
Cum să faci un bărbat fericit?
1. dezbracă-te
2. dă-i mâncare
DE BĂUT ÎŞI IA SINGUR. 

20 de comentarii:

  1. Stii ca e legea aia a lui Murphy care zice ca intotdeauna e loc si de mai rau :( nu mi-o amintesc exact.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, zice ceva cum ca: "Nu dispera, maine va fi mai rau". Ajungem sa ne convingem de asta. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Până una alta, îți doresc să ai parte de o primăvară cu mult soare care să îți bucure sufletul!!!
      P.S. Foarte amuzante pastilele tale (am văzut că așa se numesc acum :D), mai ales ultima.Sa știi că, în mare, este inspirată din realitate :).

      Ștergere
  3. Multumesc pentru urari. Si eu iti doresc o primavara frumoasa!
    Da, incerc sa destind atmosfera, impartind cu altii lucruri care imi sunt trimise pe e-mail si care ma amuza. Lumea e adesea terna si cenusie, asa ca de ce sa nu zambim sincer macar cand se poate? :)
    Ultima "pastila" se refera la intreg? Barbatul e fericit daca primeste doua lucruri, in timp ce femeia vrea 46, si tot nemultumita e? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Evident că la întreg :). În ceea ce privește mulțumirea și nemulțumirea, lucrurile pot avea legătură și cu reminiscențele păstrate în psihic de la începutul omenirii. Astfel, la începuturi, bărbatul care mergea prin păduri, vedea o femeie, sărea pe ea, o viola și își vedea de drum. Nimeni nu-l pedepsea (poate doar un alt mascul mai feroce). Ajungea apoi la ceea ce el numea casă, iar partenera îl aștepta cu masa pregătită. Chestiile astea s-au perpetuat, poate, mii de ani, ajungând să se sedimenteze în psihicul colectiv. Femeile, la rândul lor, știind că e posibil să fie atacate de bărbați, își luau, pe cât posibil, măsuri de precauție. Aceste măsuri se pot traduce în prezent prin ceea ce înseamnă rezistența femeilor la a ceda cu ușurință bărbaților. Mai departe înțelegi ce vreau să spun, vizavi de bărbați. Iar dacă ne referim la femei, când au văzut ele că încep să fie apărate prin legi, drepturi etc., au început să devină tot mai pretențioase. Au devenit atât de pretențioase, încât bărbatul a trebuit să ducă un fel de ritual complex pentru a le cuceri. Și s-au învățat așa. În fine...asta e doar ceea ce mi-a venit în minte acum :).

      Ștergere
    2. Ritualul de cucerire a femeii se incheie o data cu cucerirea, asta e ceea ce le nemultumeste pe acestea, in fapt. O data cucerita, el o cam lasa de izbeliste. De unde femeia a devenit exagerat de pretentioasa. Nevoile difera. Barbatul vrea sex si mancare, femeia vrea atentie. Infinita atentie. Diferente, diferente... :)

      Ștergere
    3. Asta în prezent :). Dar eu încercam să mă gândesc la cum de s-a ajuns aici ;).

      Ștergere
  4. Cum s-a ajuns aici? Hm. Cred ca instinctul il trimitea pe barbat spre o femeie care sa-i fie oficial alaturi, si, deoarece statisticile au dovedit ca barbatul e poligam, facea ceea ce spui tu. Apoi, chiar daca au existat religii care au interzis poligamia, regulile au fost facute pentru a fi incalcate.
    Totusi, nu cred ca dintotdeauna barbatul a fost poligam. Adica el lupta pentru a o cuceri pe cea care i se parea cea mai potrivita pentru el, dupa care lupta sa o intretina, sa-i faca niste copii frumosi, muncea si lupta sa asigure familiei o viata decenta etc. El avea instinctul de vanator in el. Cu timpul acest instinct a fost inlocuit de altul. Fiindca femeile s-au inmultit, el nu mai e nevoit sa lupte pentru a cuceri vreo femeie, fiind suficient sa stea si sa se lase cules. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa se lase cules? :))))))))))))) asa ca o floricia pe imash? :))))
      Nu, instinctul de vanator s-a pastrat, vanatul insa s-a schimbat. Mancarea o ia de la supermarket, femeile ... de oriunde.

      Ștergere
    2. Ceea ce e dureros pentru noi, femeile, draga mea. Vorba lui Cosmin: cum s-a ajuns, totusi, aici? Ca da, sunt mandri daca femeia e frumoasa, vedeta, de casa si a lor. Dar cum se face coalitia, din ceea ce vedem in zilele noastre? In jurul meu e plin de cupluri in care ele i-au invitat pe ei. Ele i-au scos pe ei. Ele au venit cu initiativa. Deci ei nu pot fi loviti cu pietre! Vanatorul hiberneaza deoarece femeia a devenit harnica si grabita precum o albinuta!

      Ștergere
    3. :))))))))))))))))) ultima replica e geniala!

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Nu mă mai bag...prefer să mă retrag din discuția asta :))

      Ștergere
  6. Nu se poate! Daca crezi ca gresesc in expunere, vino cu contraargumente. Insa in jurul meu asta se intampla frecvent. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Je me suis irrite, un peu (în română cred că ar suna prea grav):). Păi, cel mai la îndemână contraargument ar fi că, cine poate, invită, scoate în oraș, plătește, vine cu inițiativa etc. Altfel rămânem prinși în aceleași clișee care nu se mai termină. În ziua de azi sunt o grămadă de femei care câștigă mult mai mulți bani decât bărbații (ceea ce e și firesc). Și atunci, dacă o astfel femeie își permite să cheltuie, nu văd de ce nu ar plăti ea, de ce nu ar invita ea, de ce ar pretinde ea ca și celălalt să câștige la fel sau mai mult. Tocmai gândirea inversă, adică bărbatul trebuie să dispună etc., produce, deseori, discuții, rupturi și, până la urmă, separări în relații. Apăi, dacă femeie e egală cu bărbatul, să fie egală în tot. Bineînțeles, nu mă refer la genul de bărbați profitori, trântori, întreținuți, lingușitori, nesimțiți etc. Eu mă refer la mentalitate doar. Și, apropo de cine plătește și câți bani câștigă, n-am auzit/văzut niciodată ca o femeie de afaceri/fotomodel/fată de bani gata etc. să fie măritată, sau să aibă o relație cu un profesor de matematică, să zicem. Invers am văzut: femei cu picioare lungi și sânii măriți, chiar abonate fidele ale saloanelor, stăteau în relații cu bărbați avuți, ele neavând, de fapt, nicio ocupație. Am avut chiar o vecină de bloc, un fel de pițipoancă de București, de 27 de ani atunci, care era măritată cu un obez înfumurat. Ea doar îl însoțea când avea el nevoie. În rest ea era acasă, iar el, cică, administra niște afaceri cu chioșcuri de ziare. Mai mult, uneori, când el venea beat, o bătea și o înjura în ultimul hal. O dată am vorbit cu ea și am întrebat-o. A zis că îl suportă pentru că îi dă bani câți vrea și că, cum el era mai mult plecat, avea viața ei. Deci...și nu e singura care face așa :).

      Ștergere
    2. Nu cred si nu am crezut niciodata in egalitatea dintre femeie si barbat. Nu am crezut si gata. Cand spuneam ca barbatilor li se intampla sa fie culesi, ma gandeam la cei cu un cerc restrans de prieteni, insa cu reputatie buna, pe care vin demoazelele sa ii curteze. Nici nu le trece prin cap individelor sa plateasca ele pentru ca i-au invitat pe ei. Nu. Ajunge ca au luat initiativa, de pe acum, odata invitatia acceptata, nu are decat sa plateasca el.
      Insa gandirea asta nu e pe gustul meu. Daca o femeie isi propune sa fie intretinuta, isi merita soarta, indiferent cat de cruda ar fi. Daca isi propune sa aiba o relatie care sa sparga gura targului, la fel.
      Eu cred in relatiile in care pe cei doi ii uneste aceeasi conceptie despre lume. Acolo partenerii se maturizeaza, cresc, se educa impreuna, impart totul si raman impreuna pana cand moartea ii desparte. Cred in acel gen de relatie care se naste fara ca cei doi sa aiba in minte vreun obiectiv concret. Cred in relatiile in care ea nu se indragosteste de banii sau de titlul lui, iar el nu se indragosteste de silicoanele ei. Cred in relatiile care se nasc pur si simplu, fara ca cei in cauza sa aiba idee despre cum s-a intamplat sau in care moment anume, in care profesia, banii si provenienta celuilalt sa nu cauzeze nici drame, nici stari extatice. Cred in relatiile care se nasc pentru ca ea vede in el omul potrivit, fara sa tina cont de pregatire, bani sau relatii, si in care el vede in ea femeia perfecta, chiar daca nu e asa.

      Ștergere
    3. Nu prea am mai trecut pe aici pentru că nu prea m-am simțit bine și am fost și destul de ocupat în ultimele săptămâni cu zisele pomeni ale celor doi morți din familia mea, foarte apropiați de sufletul meu. (Am spus ”zisele pomeni” pentru că nu sunt de acord cu așa ceva; sau, mai degrabă, nu sunt de acord cu modul în care se organizează ele la ortodocsi, eu fiind născut în această religie). Păi na, îți respect părerea, ca de fiecare dată :). Spun însă că femeile nu sunt egale cu bărbații (și nici bărbații cu femeile) pentru că există o ipocrizie ascunsă în rândul celor două sexe. În realitate nici unii, nici alții nu cred în această egalitate. Știm bine ce crede fiecare sex despre celălalt, dar se folosesc unii de alții în draci :). Această ipocrizie este alimentată de frustrări personale, dar și de neacceptarea propriei nimicnicii (nu exisă ființă perfectă). Nu știu dacă se va ajunge vreodată la o adevărată egalitate între sexe, dar cred cu tărie că secretul constă tocmai în renunțarea la această ipocrizie, dar și în raportarea la sine și la ceilalți ca la niște ființe limitate, supuse greșelii, dar având capacitatea de îndreptare. Raportarea la niște ființe ideale, închipuite, plămădite în laboratoarele imaginației noastre, nu mai ține. Cu cât închipuirea este mai laborioasă, cu atât va fi mai mare desconsiderarea când celălalt va fi văzut așa cum e. Iar până la a blama întregul sex mai e numai un pas.
      Relații așa cum îți plac ție (și mie), mai există, dar sunt tot mai rare. Important e că ele mai există. Importanți sunt și oamenii care le compun, iar ceea ce stă în mințile și în inimile lor reprezintă esența reușitei lor, și nimic altceva.

      Ștergere
    4. Relatii normale exista, intr-adevar. Ele se compun din ceea ce spui si tu: din recunoasterea limitelor, din renuntarea la competitie. Competitia nu are ce cauta in cadrul unei relatii. Acolo cei doi se completeaza, nu se concureaza. Cand unul din ei dispare, celalalt se frange. Iar lucrul e absolut normal.
      Am vazut asta la parintii mei. Poate ai vazut si tu acelasi lucru la ai tai. Cand tata s-a dus (de curand), ceva s-a rupt si in persoana ramasa. Si, daca e sa rezum tot ce am vazut, au fost bune, rele, si multa, multa acceptare de ambele parti...

      Ștergere