sâmbătă, 31 martie 2012

Provocare

Aşa, ca de final de martie şi început de aprilie... 
Pe creanga târzie a unui copac visând la muguri flutură provocarea unui anotimp ce vine cu bunele şi relele sale, pe care însă atitudinea noastră (sper că) îl poate influenţa şi preface în mai mult decât intenţiona a fi.

Truism

Din seria: lucruri pe care le cred adevărate: 


miercuri, 21 martie 2012

Mentiune

Cineva m-a atenţionat că a postat comentarii. Îmi cer scuze, s-a întâmplat ceva cu setările, astfel că persoana care posta comentariul primea înştiinţarea că menţiunea va fi publicată după aprobarea sa de către autor, iar lucrul nu se întâmpla, pentru că de fapt comentariul dispărea în neant. 
Mulţumesc, Tina, pentru atenţionare. 
De pe acum ar trebui să fie OK.

Arome, arome

Mai ştii gustul indiferenţei, tipo? Dar pe cel al nepăsării? Poftim? Sunt sinonime? Sinonime, dar nu la fel, pentru că, dacă erau la fel, nu aveau două nume. 
Ca s-o spun p-a dreaptă, dacă m-aş lăsa mai des însufleţită de indiferenţă, de nepăsare, mai lin mi-ar fi traseul. Mai puţin sinuos. Mai salubru. 
Deci nu. Refuz să cad în contemplare pentru că voi îmi vorbiţi atât de frumos despre decadenţă morală. Voi sunteţi judecători parţiali, judecători autonumiţi, care nu au luptat spre a-şi câştiga dreptul de a profesa o treabă atât de sensibilă. Aşa că axiomele voastre pot avea caracter legislativ pentru oricine. Pentru mine aberaţii rămân. Până la proba contrarie. Când cel pe care voi îl numiţi om fără să fie vine, cu dovezi, în sprijinul afirmaţiei voastre, mă va convinge. Prin fapte. Vorbele voastre au fost de prea multe ori în vânt pentru a mai fi credibile. 
Am în nări arome de veridicitate, de îndoială, am aromă de suspiciune şi de râs - de-ăla adevărat, de calitate, pe care în anume zi nu l-aţi putut stăvili. 
Dumnezeule. Viaţa poate fi frumoasă atunci când te încrezi în gândirea, în intuiţia şi în inima ta mai degrabă decât să îi laşi pe alţii să te subaprecieze fiindcă e lucrul pe care cu cea mai mare precizie îl ştiu făptui!




vineri, 16 martie 2012

Colivia cu note false

Uneori mi se întâmplă să mă înşel. Cântăresc omul din priviri (nu din punct de vedere material, ci sufletesc), şi îl situez undeva, pe o scară, mai sus sau mai jos, scara numindu-se SCARA OMENIEI. 
Pe această scară, sus se află aceia care, săraci sau bogaţi, ştiu să facă gesturi frumoase de ziua femeii, spre exemplu. Gesturi mărunte, dar prezente, care denotă că pentru ei femeia există şi ca femeie, nu doar ca bucătăreasă, spălătoreasă, călcătoreasă şi doică la copii. 
Pe această scară, sus se află oamenii care au ştiut să se impună nu doar prin performanţele intelectului, ci şi prin cele reprezentate de comportament şi maniere. 
Un om se situează cu atât mai sus pe această scară cu cât ştie să fie mai om. Mai uman. Intelectual sau muncitor, Omul-Om ştie să asculte, ştie să răspundă, ştie să aprecieze ce e vrednic de apreciere şi să îndepărteze fake-urile, prin metode specifice: mai cu binişorul sau mai cu toporul, dacă e cazul. 
Aşadar îmi permit libertatea de a-i situa mai jos pe scara omeniei pe cei care, deşi mi-au fost dascăli, au beneficiat în mod nemeritat de respectul meu. Îmi pare rău că la un moment al existenţei mele i-am considerat extraordinari, oameni de la care am ce învăţa, oameni superiori. Îmi pare rău că într-un moment din viaţă i-am admirat şi i-am considerat demni de respect. Eu cred că un om superior acceptă un contraargument documentat şi nu se consideră Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât, în anumite aspecte pe care le comentează cu vervă, greşeşte fundamental. 
Aşadar, domnule profesor, comentariul meu la postarea dv. fusese de bun simţ şi nu exprima dezacordul faţă de nota principală. Aducea doar o nuanţă veridică notei secundare. Nu, Gâdea nu este un bun orator. Nu, Gâdea nu conduce ca la carte un interviu. Gâdea nu a terminat o facultate de jurnalism. Până aici de acord cu dv. Şi nu, Gâdea nu cred (pentru că asta scriam) să fie şi pastor care monologhează într-o biserică adventistă, duminica, invocându-l pe Dumnezeu, nu de alta, dar bisericile adventiste nu recunosc duminica drept "zi sfântă", pentru ele aceasta fiind reprezentată de sâmbătă. Comentariul nu s-a dorit nici urecheală, nici demonstraţie că studentul îşi depăşeşte profesorul, nu era vorba de aşa ceva.
Date fiind faptele, mă întreb cât anume din comportamentul dv. care, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale, s-a dovedit a fi dictatorial şi tiranic, nu o fi fost absolut dăunător şi pentru persoana al cărei PR aţi fost în urmă cu nişte mai mulţi ani. Dacă dv. nu ştiţi să acceptaţi un punct de vedere nu diferit, ci compensator, de ce aţi crezut că la prezidenţiale vă veţi conduce candidata spre victorie, clar fiind faptul că sunteţi atât de plin de sine încât poza dv. poate fi lipită în dicţionar, în dreptul cuvântului DICTATOR? 
Acestea fiind spuse... adio, domnule profesor. Să aveţi o existenţă frumoasă în colivia dv. pe care o credeţi plină de perfecţiune, printre ale cărei gratii mai scapă note false uneori.



luni, 5 martie 2012

Matrimoniale

După opinia mea, două instituţii nu s-au potrivit şi nu vor face casă bună împreună vreodată. Anume: inteligenţa şi fericirea. Pe astea două nu le poţi cununa, nu le poţi aduce laolaltă, nu le poţi uni, domnule. O ai pe una? Poţi fi suspectat, automat, de lipsa celeilalte. Iertat să-mi fie subiectivismul.