duminică, 30 decembrie 2012

Ultima zi

"Ce a fost a fost,
Ce va fi va fi,
Uite c-a venit
Ultima zi".
OK. A lui 2012. Dar tot ultima se cheamă că e.
Mai am o oră. O oră şi câteva minute până păşesc în ea. Cu... fără planuri. Pentru că perspectivele s-au prăbuşit dimpreună cu bugetul, doar la auzul costului sălii: între 150 şi 245 lei o noapte. La ambele săli adăugăm ţinuta pe măsură, că nu te poţi prezenta la final, respectiv început de an în trening. Ceva nou, ceva roşu, ceva... superstiţii de care niciodată nu am ţinut cont. 
Mă gândeam sâmbătă, în timp ce mă îndreptam spre mall cu căştile-n urechi, la cât e de trist refrenul celor de la ABBA. Recunosc, îmi adaptez mersul în funcţie de ce rulează în căşti. Dacă e cu Andra sau Andreea Bălan, e săltat. Dacă e cu ABBA şi cu "Happy New Year", nu doar mersul se domoleşte. Mi se umplu ochii de lacrimi. De fericire. Glumesc. Pur şi simplu ceva mă sufocă, ceva îmi evocă un ceva despre care ştiu teoretic că există, dar pe care nu l-am cunoscut niciodată, şi cântecul devine cu atât mai sfâşietor, şi tot ce pot să fac e să sper că nu mă vede nimeni din cei care mă cunosc în acele momente în care bocesc fără să am habar de ce o fac. 
"No more champagne,
And the fireworks are through,
Here we are, me and you,
Feeling lost and feeling blue.
It's the end of the party
And the morning seems so grey,
So unlike yesterday,
Now's the time for us to say...

Happy new year,
Happy new year,
May we all have a vision now and then
Of a world where every neighbour is a friend.
Happy new year,
Happy new year,
May we all have our hopes, our will to try,
If we don't we might as well lay down and die,
You and I.

Sometimes I see
How the brave new world arrives,
And I see how it thrives
In the ashes of our lives.
Oh yes, man is a fool
And he thinks he'll be okay,
Dragging on, feet of clay,
Never knowing he's astray
Keeps on going anyway...

Happy new year,
Happy new year,
May we all have a vision now and then
Of a world where every neighbour is a friend.
Happy new year,
Happy new year,
May we all have our hopes, our will to try
If we don't we might as well lay down and die
You and I.

Seems to me now
That the dreams we had before
Are all dead, nothing more
Than confetti on the floor.
It's the end of a decade
In another ten years time
Who can say what we'll find
What lies waiting down the line
In the end of eighty-nine...

Happy new year,
Happy new year,
May we all have a vision now and then
Of a world where every neighbour is a friend.
Happy new year,
Happy new year,
May we all have our hopes, our will to try
If we don't we might as well lay down and die
You and I".

Ceva lipseşte. Nu ştiu ce. Niciodată nu am ştiut ce era. Lipseşte inconştienţa? Beţia simţurilor şi nu doar a lor? Ceva lipseşte. Mereu, dintotdeauna a lipsit. La fel va fi şi-n anii ce urmează, nu are rost să te minţi. Haide că vine ultima zi... Ce a fost a fost, ce va fi va fi.

La mulţi ani, dragii mei!
Un 2013 cu tot ce vă doriţi! Cu sănătate, cu linişte, cu dragoste!
An Nou fericit!

luni, 24 decembrie 2012

Promisiuni

Parcă nu a trecut, ci s-a topit anul. S-a topit ca omătul, jeluind convingător când temperaturile devin pozitive.
S-a topit, a însemnat în arhivele vieţii fiecăruia plusuri şi minusuri, aşteptări împlinite şi neîmplinite, a adus cu el mai multă înţelepciune sau isterie, după caz. 
Atmosfera e de sărbătoare, pentru că "dă rău" să nu declari asta. E de sărbătoare, cu brazi, cu globuri, cu beteală, cu prăjituri. OK. Exteriorul arată bine. Cum o fi ceea ce nu vedem decât noi? Mulţumitor? Satisfăcător? Ce notă am pune în catalog Crăciunului de acum? Am fost mai generoşi? Mai buni? Mai pozitivi? Mai darnici? 
Una din cele mai straşnice dovezi de dărnicie o întâlnim pe raftul de mai jos. Reclama aceea veche care spunea "dacă vrei poţi" pare să fi devenit realitate. 
La mai mare! 
Crăciun fericit, dragilor! Să vă fie sufletul împodobit cu stelele bucuriei, ale generozităţii, ale frumuseţii interioare, ale liniştii şi dragostei celor apropiaţi! 


Şi-acum, copilul din mine resimte acut dorinţa de a crede în Moş Crăciun, la fel ca Ioana Sandu... Vreau să cred că măcar uneori oamenii pot fi frumoşi, şi că Moş Crăciun are abilitatea de a transforma răul în bine, măcar pentru o noapte.


sâmbătă, 15 decembrie 2012

Echilibru

Auzeam de curând un lucru care mi s-a părut logic, însă care m-a făcut să mă întreb câţi dintre noi se bucură de îmbinarea celor trei elemente care compun un interior echilibrat. Se spune că, pentru echilibru, omul are nevoie ca ceea ce simte să fie în acelaşi registru cu ceea ce gândeşte şi cu ceea ce exprimă. Asta mi se pare o stare de har. Să poţi simţi un lucru, acel lucru să nu îţi bulverseze gândirea, iar simţirea şi gândirea să poată fi exteriorizate fără a te teme de consecinţe. Wow. Se regăseşte cineva?...

duminică, 9 decembrie 2012

Titanic

Ştiu, postarea conţine o doză de sadism, dar... iată în ce se poate transforma reeditarea "Titanicului": 


Mai mult... 


miercuri, 5 decembrie 2012

Inconstient

O doamnă la psiholog este anunţată la sfârşitul şedinţei: 
- Săptămâna viitoare vom lucra cu inconştientul. 
- Nu cred că soţul meu va dori să vină, răspunse ea.


duminică, 2 decembrie 2012

Apus

Tot din vremea în care dragostea însemna a iubi-iubire, tristeţe sfâşietoare la final, regrete, amar şi identităţi pierdute, împletindu-se una cu cealaltă până la confuzie totală. 
Nu ştiu de ce "te iubesc"-ul de atunci pare mai plin, mai voluptuos şi mai somptuos decât cel care se întâmplă azi.


Frison duminical

Uneori piesa asta îmi răsare, de nicăieri, în minte. De nicăieri pentru că nu e difuzată, aşadar praful de pe amintirea ei trebuie să fie teribil de gros. Ce-o fi făcând-o într-atât de neuitabilă? E povestea unei iubiri pierdute, a unei duminici inutile, a unei dorinţe de regăsire, a sinelui, a sufletului pereche, a atâtor lucruri care azi şi-au pierdut esenţa şi nu mai reprezintă nimic. Absolut nimic. Decât, poate, un frison duminical.