Lasa-ma, papa, la mare!

Au trecut zile bune de când s-a anunţat că se preconizează un liber îndelungat, din 1 până prin 8 mai, dacă nu mă înşel. 

Sunt sigură că sentimentele celor ce au auzit despre asta s-au împărţit. Unii au fost extrem de fericiţi. Oau. Liber. O săptămână pentru distracţie, relaxare, mal de mare, munte, fumat, mici, grătar, că d-aia-s Paştele după 1 mai şi tot tacâmul. 

OK. De acord. Dacă 1 Mai-ul e miercuri şi e decretat liber, sigur că românul s-ar sminti din lejereala sa plutitoare dacă s-ar întoarce joi şi vineri la lucru, cu atât mai mult cu cât acele zile fac parte din Săptămâna Mare. Nu că am fi noi într-atât de religioşi însă, când vine vorba de libere, devenim. Ca să nu ne mai întorcem la lucru. Ideea e că aceeaşi naţiune de oameni pe care îi vom vedea îmbulzindu-se în discoteci exorbitante şi la biserici, făcând cruci largi, a aşteptat dintotdeauna ajutor extern. De la ruşi, americani, de oriunde, numai să fie, numai să vină, numai să "trăim şi noi decent" etc. 

Mă întrebam ce feţe ar face poporul japonez dacă ar fi "împovărat" de aceeaşi Sărbătoare îndelungă. Acel popor japonez care, după cutremurul din 11 martie 2011, în câteva zile a refăcut autostrada distrusă şi a plantat pe mijlocul ei copaci ornamentali, să fie neschimbată. Mentalitatea celor două popoare nu cred să aibă ceva în comun. Dacă pe japonezi un robot îi căuta noaptea în fabrici, îi legitima şi îi obliga să plece acasă dacă îi prindea că rămăseseră, fără permis, la ore suplimentare, pe români nimic nu îi poate conştientiza că stă (şi) în puterea lor să fie fericiţi, prosperi şi ceva mai echilibraţi când vine vorba de entuziasmul provocat de evadări. 

"Sunt liber... sau aşa ceva... " 

De ce nu?

Etichetele de pe unele produse sunt de-a dreptul ridicole. Am cumpărat un parfum pe care scria: “Evitaţi contactul cu ochii”.
PREA TÂRZIU!! Deja citisem. 

Cum îţi dai seama de un bărbat dacă este beat?
- Strigă în gura mare că nu îi este frică de nevastă şi de soacră.

- Chelner, în ciorba mea se zbat două muşte!
- La preţul ăsta ce vreţi?… Lupte cu tauri?!

Uitare

Încerc să îmi amintesc în care anume zile mi-am chinuit sufletul citind "Marele Gatsby". Jur că am urât cartea din toată inima, pentru că, exact cum citeam pe blogul lui Cosmin despre un alt roman, nici ăsta nu m-a lipit de niciun personaj. Toate mi s-au părut terne, antipatice, snoabe, fără idealuri sau ţeluri, cu ţinte de o micime care nu putea decât să mă înfioare. Banul, marele stăpân, îşi croia regulile într-o societate care trăia pentru ca să pară. Banul, fie el moştenit sau obţinut prin mijloace necurate, era, la fel ca în societatea de acum, primordial. Poate că meritul lui Gatsby constă în aceea că el şi-a acumulat averea, casele şi reputaţia de om la modă pentru a o recuceri pe marea dragoste a tinereţii sale, fără să se întrebe vreo clipă dacă ea merita asta. Când realizează, totuşi, de ce era însufleţită, nu e dezamăgit, iubeşte în continuare, speră să fie ales, deşi, într-un moment de luciditate, constată: "Respiră bani. Ea respiră bani". Aşadar faptul că soţul o înşela pe Daisy cu o muiere inferioară nu e şocant. De fapt actul era pur fizic. Un bărbat şi o femeie pot avea o căsnicie fericită dacă au aceleaşi principii după care se călăuzesc în viaţă, iar ăştia doi beneficiau de elementul comun constituit de principii. 

Am încheiat romanul într-o dimineaţă, pentru că luni, la ora 3, se cheamă deja dimineaţă. L-am încheiat şi l-am aşezat, dezgustată, pe raft, în bibliotecă. De pe acum mi-e şi mai "drag", pentru că îl asociez cu ceva din viaţa mea, ceva care atunci s-a întâmplat şi care nu va fi uitat în grabă. 

Îmi vor trebui recomandări călduroase ca să merg la cinema să-l văd pe Leonardo DiCaprio în "Marele Gatsby". Reţin afişul, reţin zâmbetul de februarie al lui DiCaprio, pe holul din mall, zâmbet îmbietor, promiţător, superior. Părând să spună atât de multe când el, de fapt, spunea prea puţine. Pasiuni devastatoare? Poate că au existat, însă nu au impresionat. Nu în carte. Poate personajul din film va fi mai animat. Asociat cu evenimentul din viaţă... se poate să fie un ansamblu de efect.

Leonardo DiCaprio va putea fi Gatsby sau Jack din "Titanic". A fost 10 sau a fost 17? Oricât februarie ar fi fost, s-a petrecut cu repeziciune, precipitat şi neliniştit, nelăsând pe nimeni să aprecieze degetele primăverii care cred că şi în anul ăsta or fi bătut înfrigurate la geamul camerei uitării mele. Şi parcă am scorburi în gând, precum copacii care nu mai visează învierea.