miercuri, 22 februarie 2012

Zapezi

Am avut o tresărire într-un moment al zilei. Anume atunci când, după ce o auzisem la radio pe Laura Stoica interpretând "Un actor grăbit", au urmat alţii, mulţi alţii, după care Michael Jackson cu "Liberian girl", apoi, la un răstimp, Whitney Houston care promitea un  "I will always love you", şi, nu departe de asta, Patrick Swayze cânta despre "She's like the wind". 
În mod curios, fie pentru că oamenii ăştia au fost reprezentativi pentru generaţia mea, fie pentru că s-au stins, toţi m-au impresionat. Rău. Ceva mă face să cred că cei de azi nu-i vor egala niciodată. Nimic nu se va compara cu ceea ce mi-a reprezentat copilăria ("Wonderful life" al lui Black, "Nothing is gonna change my love for you" a lui Glen Medeiros), nici cu hiturile din "The bodyguard", care înfăţişa o Whitney pe care am iubit-o pentru voce şi aspect, în ciuda comportamentului infantil din film. Oare cărui fapt îi datora aparenţa destinsă, fericită, când viaţa ei a fost un şir de frământări?... Ea a reuşit să impună un model pentru o anumită generaţie, care o plânge acum în taină, neştiută de nimeni şi de nimic. O plânge cum plânge apusul unei epoci, a unei ere, aceea a inocenţei.
Şi-atunci întrebarea vine de la sine: unde sunt zăpezile de altă dată?...


6 comentarii:

  1. :) cate amintiri frumoase mi-ai desteptat enumerand toate acele cantece.... ce ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i asa? Stii ce culoare vad inaintea ochilor cand le aud? Albastru. Zarea albastra, apa albastra, totul de un albastru pur, clar, limpede... :) Doamne, ce ani!

      Ștergere
  2. :) da, ce ani! in mod normal ar trebui sa ne bucuram de prezent, iar trecutul sa ramana acolo unde e, in trecut, dar faptul ca apreciem mai mulkt trecutul nu face decat sa ne arate lipsa de calitate a prezentului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prezentul e fad, inodor si incolor in comparatie cu ACEI ANI. Poate naivitatea noastra i-a facut sa para deosebiti. Dar ceva ma face sa cred ca totul era diferit. Ca mai existau si elemente "deplasate", insa erau atat de rare incat te uitai la ele cu mirare. Acum ne uitam cu mirare la normalitate. In era tehnologiei nu mai stim sa fim cu adevarat vii...

      Ștergere
  3. Mi se pare trist ca multi dintre cei enumerati de tine, au murit stupid.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca si ei au fost fragili. Poate ca lupta pentru imagine i-a obosit, in loc sa ii propulseze in fatza, asa cum intentionau. Sau poate motivele caderii au fost altele. Cert e ca... ii regretam. Ca au fost extraordinari, fiecare pe segmentul sau.

      Ștergere