luni, 7 mai 2012

Arhitecturi

Dacă în arhitectură trendurile s-au schimbat, s-au adaptat, au fost influenţate de numeroasele culturi, mă întreb ce se întâmplă cu arhitectura minţii. Pentru că arhitectura obişnuită poate fi văzută, comparată, studiată. În timp ce arhitectura minţii rămâne un mister pentru cei mai mulţi dintre noi. 
În oraşul meu ce e vechi a rămas vechi. În centrul oraşului, clădirile au tencuiala scorojită. Oribilă. În mare parte căzută. De exterior nu se îngrijeşte nimeni. Nu ştiu cum o fi arătând interiorul acelor clădiri, pot vedea doar acoperişurile în formă de cupolă, bizantine, părând gata să se prăvălească. Pot vedea doar ferestrele înalte, neapărat înalte, dreptunghiulare sau ovale, cu aspect prăfuit şi rece, neprimitor. Pot vedea ornamentele de pe balcoane şi ferestre, ornamente baroc, care te trimit cu sute de ani înapoi. Pereţii igrasioşi nu cunosc noţiunea "restaurare". Nu când vine vorba de exterior. Asta se întâmplă în centrul oraşului. Pentru că în afara sa s-au născut cartiere noi. Aparent primitoare. Aparent stilizate. Aparent sterilizate. Arhitectura lor e pe sistem feng shui, cred. Beneficiază de pereţi cu izolaţii exterioare, de aer condiţionat, de geamuri termopan şi opulenţă. Văzându-le acum, îţi vine  crezi că or fi recitând din Blaga: "Opreşte trecerea. Ştiu că unde nu e moarte nu e nici iubire. Şi totuşi te rog, opreşte Doamne ceasornicul cu care ne măsori destrămarea". Ăsta e mesajul pe care clădirile din cartierele noi par să îl transmită, spre deosebire de degradarea depresivă a centrului oraşului. 
Însă vorbim doar de faţadă. Poate interioarele sunt curate şi primenite şi în centrul vechi, şi în cartierele noi. Sau dimpotrivă. 
Paralela e cea dintre clădire şi om. Dintre exteriorul uneia şi exteriorul altuia. Dintre interiorul uneia şi interiorul altuia. Nu ai garanţia că o casă veche şi dărăpănată ascunde existenţe mizere. După cum nu poţi şti că un om zâmbitor e şi fericit. După cum nu poţi şti că un om care te încurajează nu are sufletul făcut fâşii. Reversul e mai puţin probabil. Pe un om care te loveşte dinadins mai greu îl poţi suspecta de bunăvoinţă. De bunătate redundantă. De generozitate şi căldură. 
Arhitectura sufletească e o noţiune pe care psihologii şi psihiatrii nu o înţeleg pe deplin. O silabisesc fără să o recite. Nu o stăpânesc deşi vor asta. Clădirea e proprietatea cuiva. Arhitectura sufletească e proprietatea cuiva? Atunci de ce e atât de imprecisă? 



27 de comentarii:

  1. Vezi ca esti rea! Eu am fost destul de des prin Arad si sincer am laudat foarte mult acest oras si mai ales centrul, cu parcul ala imens. De curand au terminat de schimbat liniile de tranvai si au modernizat parcul. Iar primaria e super, o cladire foarte impunatoare(eu am ramas masca cand am vazut-o prima data) mi-a placut mult si am ramas cu imaginea ei :)
    Iar arhitectura sufleteasca, zic eu, e o chestie la care din pacate nu prea avem noi acces, desi tragem toti cu dintii ca sa avem. Nu ne putem construi, mentine si pastra singuri sufletul dupa bunul plac, desi de cele mai multe ori ne luam acea aula de propriul nostru stapan, are ne face frumosi si demni, aula care de multe ori trezeste invidii si dispret, lucruri ce te macina la urma urmei si iarasi nu-i bine. Trebuie multa putere, putere pe care daca-am avea-o am fi Dumnezei si iarasi nu-i bine.
    Iarasi am facut pe desteptu' :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am spus ca e un oras urat, ma mirau doar discrepantele dintre arhitecturi, care denota trecerea timpului, invechirea, imbatranirea. Unele cladiri arata dezolant, sincer. Nu vorbim de Primarie, care e renovata (ma faci sa atasez poza sa!), ci de alte cladiri de pe bulevard.
    Ai dreptate, nu suntem de sine statatori, de unde schimbarile atat de dese in structura sufleteasca.
    Nu ai facut pe desteptul, mi-a placut comentariul! Mersi frumos. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere Claudia, fa bine si ataseaza poza, daca-i reusita eu zic ca merita :)

      Si mai adaug ceva, vizavi de suflete. Nu cred, sunt sigur ca toate-s frumoase, de multe ori chiar si cele mai ravasite, mai inchise si mai stinghere. Cred ca cea mai mare greseala pe care o face omul este atunci cand incepe sa le puna in balanta - a cui suflet ii mai bun? Sau ba chiar, ala n-are suflet ori constiinta si te trateaza ca atare numai pt ca nu te sufera iar tu musti si sari la gat. Cum se poate asa ceva? Sa nu ma sufere pe mine, eu cel mai tare? Si uite asa se macina sufletele. Ca la moara. Da pana la urma nu-i rau, te duci cu seminte si iasa faina :) Si bineinteles ca toti raspundem aproape instantaneu si inconstient la intrebarea a cui suflet e mai bun: a celui ce mi-a facut mai mult bine. Ne inselam. Toti zicem in sinea noastra ca facem bine, chiar daca facem cele mai mari prostii posibile. Uni avem etaloane, alti lipsa lor si vad lucrurile ok in ambele situatii. Eu am avut etaloane si principii la care am tins si care atunci cand le-am atins mi-au demonstrat contrariul a ceea ce credeam eu. Asa ca acum sunt fara nici un etalon, eu buricul pamantului, singurul si incontestabilul si sincer sa fiu e cel mai bine. Sigur peste cativa ani o sa-mi dau seama ca-am gresit :)) Dar la ce bun? Ca sa vezi ce ti-e si cu sufletul asta :)

      Ștergere
    2. Eu nu cred, Adi, ca toti oamenii sunt buni. Sincer. Nu ma cred o sfanta si nu ma compar. Dar sunt convinsa ca nu intre bunatati sunt cele mai acerbe competitii. Nimeni nu concureaza pentru titlul de "cea mai buna persoana a anului". Bunatatea, in termenii mei, inseamna sa il tratezi pe cel de langa tine si pe toti ceilalti exact asa cum ai dori sa te trateze ei pe tine. Vezi, aici sunt deja probleme. Cand tu faci bine, la modul dezinteresat, pentru ca doar acela e cu adevarat bine, cand vezi ca cineva sufera si intinzi o mana sa-l ridici, sa-l ajuti, fara sa astepti ceva in schimb, si o faci in taina, sperand sa nu fii vazut; pentru ca nu faci gestul nici pentru glorie, nici pentru publicitate, ci din bunatate, care bunatate e intotdeauna discreta. Daca nu e discreta naste semne de intrebare. E legea firii: de ce a ajutat? De ce a facut asta? Ce interes are? Ce are de castigat?
      Asadar, intre oamenii buni nu vei intalni competitie.
      Cei cu intentii mai putin bune sunt de doua feluri, din cate am observat eu. Unii cu creierul perfect neted (adica raul sta lipit de ei si il fac fara sa clipeasca, pentru ca nu stiu sa procedeze diferit), si unii sunt genii. Combatanti, intr-o competitie acerba cu altii de teapa lor, in lupta pentru suprematie. Ala a furat de la un batran? Eu vin sa fur de la mai multi.
      Nu e vorba sa te ghidezi dupa niste principii. Nu te nasti si nu te educi propunandu-ti sa fii bun sau rau. Esti, pur si simplu. Sau, daca startul a fost unul reusit, daca ai fost un om bun si ai devenit unul rau, datorita imprejurarilor, sa spunem, constiinta ta va sti asta. Nu ii vei putea privi in ochi pe ceilalti. Nu cu seninatate. Decat daca esti, cu adevarat, malefic. :)

      Ștergere
    3. Spre exemplu, eu pot deveni extraordinar de malefic. Si nu glumesc. Dau un exemplu concret, chestie ce mi s-a intamplat acum decurand. Eram cu un prieten in masina si la trecerea de pietoni, trece o tipa super ok, sa zic asa conform standardelor mele, imbracata in costum, serioasa si cu un aer modest. Am zis, "cam asa ceva mi-ar place sa am de nevasta" La care acesta exclama mirat "inca mai ai pretentii!" Am itrebat frumos "de ce n-as avea?" mi-a raspuns "ai indata 40 de ani"(34 fac in decembrie)Din momentul ala acel om nu mai mi-e prieten si nici nu-mi mai poate fi sub nici o forma. Si da, pentru o simpla exclamatie nevinovata.
      Da am pretentii si inca foarte mari si decat sa ies de brateta cu ce-mi iese la indemana, fie ca-mi place, fie ca nu, numai sa multumesc lumea din jurul meu, bucuros ca am ce fute, mai bine stau eu frumos, lipsit de griji si morcovi si va sfidez cu libertatea si copilarizmul meu de doi bani, privindu-va cu mila cat de rau ati putut ajunge, fara vlaga, cu sufletele trunchiate de nevestele voastre "iubitoare" care va suna sa vada pe unde sunteti, nesigure de voi, pentru ca le-ati luat ca asa se face si asa trebuie. Poate gresesc, poate sunt un visator, poate un egoist, poate vorba celor de la Parazitii, un copil batran dependent de povesti. Dar macar imi asum asta si stiu ce fac si nu fac tot ce fac cum face-ti voi, ca nu mai am incotro.

      Ștergere
    4. Adi, esti tare! tot respectul :)

      Ștergere
    5. Adi, mie nu mi se pare ca ai devenit "extraordinar de malefic" datorita alegerii din acel moment. :) Exclamatia "amicului" te-a ranit. Si nu aveai nevoie de amici care sa te raneasca, astfel de lucruri le fac, cu succes, dusmanii. Asadar, eliminandu-l din cercul prietenilor pe individul care s-a trezit vorbind, fara sa gandeasca, nu ai procedat gresit. Si nici nu ai dat dovada de rautate. Ai aratat doar ca stii ce vrei. De la viata, de la prieteni, de la o femeie. Nu vrei sa fii in conformitate cu "regulile lumii". Si da. Consider ca, indiferent de varsta, avem dreptul sa emitem pretentii. Nu esti batran si ai o judecata sanatoasa.
      Functionez pe principii asemanatoare celor dupa care te calauzesti tu. O amica ce imi refuza dreptul la o opinie se descalifica. O las in treaba ei, ghideze-se dupa ce doreste.
      Diferenta intre noi consta in aceea ca tu, fiind barbat, ai libertatea de a alege. Eu, in calitate de femeie, pot sa accept sau sa resping. Nu pot alege. Nu pot merge cu declaratii sau cu flori la un el. Eu ma pot lasa aleasa, sau nu. Dar nu pot alege. Nu la fel de pe fatza cum o face un barbat. :)
      In rest, perfect de acord. Nu vreau relatii de ochii lumii. Nu vreau sa fie lumea multumita. Nu vreau sa ma leg la cap daca nu ma doare. Nu vreau sa intru in randul lumii, "ca asa se face". Nu. Cata vreme forul meu interior zice: "pas", pas ramane. :)
      Ma bucur ca ne-am gasit cativa de aceeasi parere. :) Tina e in club de mult. :)

      Ștergere
    6. daca vii tu,femeie, cu propuneri, zice lumea ca esti curva, nu? nu se cade de la o femeie...bla, bla, bla, iar ei, barbatii isi pot face usor o impresie gresita. si de regula si-o fac pentru ca se cred atat de irezistibili... si atunci astepti ca pupaza in speranta ca se va gandi si preferatul sa vina cu propunerea, nu? :))))))))))) patetic! imi place mie tare de tot o expresie a englezilor: life sucks!

      Ștergere
    7. Nu stiu de ce aveti voi femeile impresia ca, fiind barbat, toate lucrurile sunt mai usoare. Ca si cand noi nu am fi raniti de un refuz, ca si cand noi in badaranizmul nostru nu ne-ar pasa la fel de tare ca voua. Pana si una dintre surori, imi zicea la un moment dat, esti barbat dute si trage-leo la mai multe :))
      Fuck! Ce-i aici???
      Sincer, sunt ingrozit de intelepciunea generala populara. Adica ca barbat ai dreptul sa umbli ca un maimutoi din poarta in poarta si nimeni nu va zice nimic, iar ca femeie sa stai fain frumos acasa, facandu-ti unghiile si asteptand sa apara maimutoiul si daca-ti convine, sa-i deschizi si daca nu, nu :))))
      Lumea asta-i plina de reguli, facute sa incetineasca, sa distruga multe din caracteristicile naturale cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. De unde se naste si multitudinea de aberatii de tot soiul.
      Poti sa fii curva curvei, sa-ti placa sa ti-o tragi cu cinci de-o data, atata timp cat esti cinstita cu tine insu-ti, nu cu mine si i-ti poti asuma ceea ce faci, pentru mine esti ok. Dar daca faci ce faci si nu esti in stare nici sa recunosti ca albul e alb si negru-i negru, atunci sorry, nu te pot vedea nici in fata ochilor.

      Ștergere
    8. @Tina: m-ai facut sa vizualizez exact imaginea pupezei care asteapta sa vina preferatul. :))) Mersi frumos, excelent! Si realist.
      @Adi: eu nu generalizez. Nu cred ca barbatilor le e mai usor. Unor barbati le e mai usor. Multor barbati. Ii vezi si tu, in preajma ta. Unora nu le e usor deloc.
      Imi vine destul de greu sa inteleg cum se pot uni doua singuratati, a lui si a ei, spre a alcatui un cuplu reusit. Pentru ca de cupluri nereusite sunt satula.
      Tu spui ca mizezi pe sinceritate. Daca e curva sincera, ai tot respectul pentru ea. Dar nu cred ca o iei de nevasta. O respecti asa, discret.
      Lucrurile nu sunt simple pentru niciuna din parti, asta cred eu. Daca esti femeie, cat de disponibila sau cat de indisponibila ai voie sa fii? Daca esti barbat, cum iti dai seama daca esti sau nu agreat de aleasa, cat sa nu fii ranit cand mergi cu propunerea? :)

      Ștergere
    9. Nu stiu Claudia, intradevar lucrurile sunt destul de complicate pentru ambele parti. Dar totusi ele se simplifica, exact in momentul in care-ti dai seama ca, cunosti raspunsul inaintea intrebarii, in momentul in care nu mai ai nevoie de nici o forta ca sa te poti face inteles, in momentul in care e de ajuns o privire pentru a arata tot ce simti, in momentul in care iubirea-i o normalitate simpla nu o himera. Si atunci o iau, poate fi ce-o fi.

      Ștergere
    10. Adi, eu nu zic ca fiind barbat lucrurile sunt mai usoare, zic ca traim intr-o societate de rahat, inchistati in traditii idioate si reguli nescrise de morala si conduita, transmise din generatie in generatie si care par sa nu se mai modernizeze. desi tineri fiind toti se lovesc de ele si le blestema, cand trec de o anumita varsta parca se tampesc subit si le adopta ca si cand le-ar fi acceptat de cand lumea. si in conformitate cu aceste conceptii idioate trebuie sa fie asa cum am expus eu mai sus. daca iesi din tiparul bine conturat de societate, deja e circ si esti subiect de barfa, exemplu negativ si marginalizat. nu oricine are taria de a infrunta oprobiul public. si cum efectul de turma de care vorbeam pe blogul meu, functioneaza foarte bine, vor fi prea putini cei care iti vor sta alaturi sau poate nu vor fi deloc.

      Ștergere
    11. @Adi: cineva numea etapa de care pomenesti tu "clipa oarba". Ce se intampla? Ai norme, stii ce vrei, si vine cineva care nu se incadreaza DELOC, dar deloc in cerintele tale, si, fara sa stii, devii "prizonierul" acelei fiinte. Un sclav al dragostei. Daca ai sansa ca persoana sa fie asemenea tie, voila! Faci parte din alesi si iti va merge bine o viata! Daca insa te-a orbit, si persoana nu e cine trebuia sa fie... vei plati amar, pentru tot restul vietii. De asta cred ca o relatie trebuie lasata sa se sedimenteze, inainte de a lua decizii drastice. Trebuie sa iti permiti sa cunosti persoana, cu bunele si cu relele sale, inainte de a face pasul spre o legatura pe viata. Pentru ca poate fi ok un an, doi, pentru ca, intr-al treilea, sa realizezi ca nimic nu va leaga, decat dragostea ta pentru ea. E una din cele mai triste si amare experiente.
      @Tina: eu inteleg foarte clar despre ce vorbesti tu. Cum insa profilul meu psihologic spune: "te simti impacata cu tine insati? - atunci perfect", nu pot, chiar daca as vrea, sa ma agit si consum pentru ca lumea doreste altceva, mai bun, desigur, pentru mine. Noi nu ne incadram nici in categoria femeilor usoare, nici in cea a sfintelor. Poate ar fi mai simplu daca ne-am afla intr-una din ele. Lucrurile ar fi clare si constiinta amortita...

      Ștergere
    12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    14. Dragelor,Se vede clar ca si voi a-ti trecut prin viata asta si nu degeaba, tot ce vreau sa mai adaug e asta, eu zic ca se potriveste la ce am discutat noi aici

      http://www.youtube.com/watch?v=Jsm5VVd4eZ4&feature=related

      sper sa va placa :)

      Ștergere
    15. Videoclipul e ingrozitor. De trist si de realist! :) Mersi frumos!

      Ștergere
    16. :D Cu placere :)
      Am vrut sa-l pun cu eticheta, da mi-o dat niste aberatii bloggeru'...

      Ștergere
    17. Stai sa-mi revin. Daca asa arata blogul meu... nu mai inteleg nimic! Se lucreaza pe linie oare? Verific si revin.

      Ștergere
    18. PS: il accesasem din mail, si era de nerecunoscut. Pentru prima oara de cand fac asta, am ajuns pe o pagina alba cu un text negru. :)
      Multumesc pentru sinceritate, pareri. Ma simt onorata ca te cunosc, si ma bucur enorm. Ne mai auzim. :)

      Ștergere
    19. :))hai ca ti-am vazut si eu blogul pe alb, accesat de pe mail. ce chestie! dar arata bine, asa ca nu te agita. schimbare de decor. trebuie sa vad daca si al meu o ia razna :)

      Ștergere
    20. :)) Multumiri organizatorilor! :D Pentru diversitate! :D

      Ștergere
  3. :)parca am ales special ziua in care sa iti scriu despre design. habar nu aveam de postare. mi-ai dat apa la moara :) ce-as mai face eu cu ferestrele alea imense! intotdeauna am adorat cladirile vechi. fiecare spune o poveste ... sau mai multe.
    la fel si sufletele, fiecare are o poveste, dar sunt putini cei care stiu sau/si vor sa o citeasca. pe masura ce trec anii constat ca oamenii devin tot mai insensibili la ce se intampla cu cel de langa ei. oameni se sting incet in jurul nostru si nici nu bagam de seama pentru ca suntem prea ocupati cu propria persoana. poate un singur gest de bunavointa sau o vorba buna i-ar fi ajutat, "i-ar fi salvat din drumul spre nimic" cum spunea cineva, egoismul e cuvantul de ordine. eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se intampla exact ce spui. Cand ma uit la o fereastra, ma intreb ce povesti de viata ascunde in spatele ei. Cata bucurie si cata tristete.
      Si in privinta oamenilor ai dreptate. Pentru cei care nu vor sa se adapteze trendului, e foarte greu de inteles. De ce devenim solitari. De ce suntem tot mai putini in clubul celor ce le pasa. Nu e vorba de facut lucruri mari. Nu suntem super-eroi. Cred ca nici nu ni se cere asta, si oricum putini au vocatie de asa ceva. Dar in lucrurile mici, intr-un: "tie cum iti e sufletul?", nu pierdem nimic!
      Repet ce ii spuneam si lui Adi. Daca ii tratezi pe ceilalti exact asa cum ti-ar placea sa te trateze ei, ce poti sa pierzi? Nu asta e firescul?...

      Ștergere
    2. daca ii tratam pe ceilalti asa cum am dori ca ei sa ne trateze, nu pierdem nimic ... poate doar timp, pentru ca nu e obligatorie viceversa. ei pot continua sa ne trateze ca pe un gunoi in ciuda tratamentului bun pe care l-il oferim, considerandu-l ceva care li se cuvine.
      asta e firescul din punctul nostru de vedere, dar sunt multi prea multi cei care considera asta o prostie.

      Ștergere
    3. O, da. Foarte multi se vor uita la noi ca la niste mutanti, dezechilibrati si nebuni, incapabili sa-si vada de interes. Dar de cand ne intereseaza pe noi cum ne privesc ceilalti? Noi ii tratam asa cum ne-ar placea sa ne trateze ei. Daca ne trateaza diferit, fie ripostam, fie ne distantam. Nu are sens sa ne expunem la modul gratuit. Putem incerca sa le aratam o alta cale. Daca isi pun ochelari de cal pe ochi, sa fie sanatosi. Mai exista si altii. :)

      Ștergere