duminică, 12 august 2012

Furia ingerilor

Mereu mi s-a părut că Sidney Sheldon scrie copleşitor. Îi citeşti cărţile aşa cum ai vedea un film care se scurge cu repeziciunea unui râu, cu sufletul la gură. E şi motivul pentru care mare parte din scrierile lui se află în biblioteca mea. Cu Sheldon nu ai surprize de genul celor pe care ţi le face John Fowles, ale cărui apariţii nu se aseamănă deloc, însă despre Fowles cu altă ocazie. Surprinzător e faptul că Sheldon nu e nici repetitiv, nici plictisitor.
Am recitit "Furia îngerilor", şi am fost impresionată să constat că citirea avea tonalităţi diferite, impuse de rânduri. Când protagonista a fost nedreptăţită şi agitată, tonalitatea citirii era alertă, nerăbdătoare să afle cum şi dacă o va scoate la capăt femeia aceea. Când lucrurile au intrat pe un făgaş uşor imoral, tonul nu a devenit acuzator, ci înţelegător şi împăciuitor, transmiţând un: "toţi facem greşeli uneori". După care tonalitatea a devenit compătimitoare şi chiar mai plină de înţelegere decât fusese înainte. Îi înţelegi metodele, empatizezi cu ele, o admiri pentru inteligenţă şi înţelegi chiar şi disperarea care a aruncat-o în acel vârtej din care era imposibil să mai iasă, în condiţii normale. 
Finalul te face să te bucuri că femeia era o supravieţuitoare, chiar dacă a plătit atât de scump pentru nişte victorii frugale.
Cam atât despre "Furia îngerilor". Mai mult ar fi de prisos. Şi nu, cartea nu e o carte de dragoste. E o carte de viaţă.

12 comentarii:

  1. n-am citi cartea. cred ca am citit vreo doua de Sidney Sheldon. imi amintesc de "Matase frantuzeasca". cred ca el a scris-o. oricum stiu ca nu m-am hotarat usor sa le citesc. m-a speriat grosimea cartii :)) in general o carte groasa ma omoara pentru ca eu sunt genul care nu o poate lasa din mana pana nu o termin si cu cat e mai groasa, cu atat dorm mai putin si sunt mai terminata.si nu, nu mi s-a parut deloc a fi carte de amor :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”Mătase franțuzească” e scrisă de Sandra Brown :)

      Ștergere
    2. Sandra Brown nu imi place, si, cu toate astea, are un roman care nu e de dragoste. Nu-i retin, din pacate, titlul. L-am citit cu ani in urma si jur ca ceea ce strica atmosfera era numele tiparit cu litere mari pe coperta. Daca acela nu ar fi existat, as fi putut sa jur ca autorul este indiferent care alta persoana!

      Ștergere
    3. deci Sandra Brown a scris "Matase frantuzeasca"? cine stie, stie! :)

      Ștergere
  2. Scrie teribil, nu-i asa? Nu cred ca ti-a parut rau ca ai citit-o. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, nu mi-a parut rau ca am citit-o. nu cred ca mi-a parut rau vreodata ca am citit o carte, chiar daca nu m-a fermecat prin ceva anume.

      Ștergere
    2. Daca nu ne farmeca, macar ne facem o idee despre ele si stim daca sa revenim sau nu asupra lor ulterior!

      Ștergere
  3. Nu știam de Sheldon! Probabil auzisem de el, dar nu i-am dat importanță, ocupat fiind, pesemne, cu altceva. Dar, pentru că ai scris tu ce ai scris aici, o să mă interesez. Îmi plac cărțile bune, mai ales dacă sunt și groase. Am o prostie a mea, când văd o carte subțire, nu mă apuc să o citesc, decât dacă aflu că e o mare capodoperă. În fine. De John Fowles știam, dar nu am citit nimic de el. În ultimul an m-am tot ocupat de Dostoievski. Adică, am cam recitit tot ce a scris.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am recitit "Furia ingerilor" pentru ca eram curioasa daca ma va impresiona la fel cum o facuse la prima citire, care s-a intamplat in urma cu destul de mult timp. Si m-a impresionat. Eu zic ca, desi aparent usoara, cartea e foarte bine scrisa, atractiva, si ca iti da de gandit in multe privinte. Ceea ce e bine!
      PS: sa inteleg ca iti place Dostoievski? Care opera ti se pare cea mai reusita, ca sa ii spunem asa? Intreb pentru ca am in biblioteca "Fratii Karamazov" si nu stiu daca sa ma apuc de ea sau de altceva mai intai.

      Ștergere
  4. Da, Dostoievski e scriitorul meu preferat. Mi se pare a fi cel mai mare scriitor de factură psihologică din lume. Nu cred să fi fost depășit de nimeni altul până în prezent.
    ”Frații Karamazov” e considerată cea mai bună carte a lui (și eu cred la fel). Dar nu-ți recomand să începi cu asta pentru că e și mare, se citește și greu și îți cere și o concentrare deplină. Poți începe cu ”Crimă și pedeapsă”. Cu siguranță o să te captiveze.
    Și eu am citit prima dată ”Crimă și pedeapsă” și m-a uluit. Apoi am căutat toate cărțile lui, dar imediat le-am abandonat pe toate. Căutam, în fiecare, să găsesc același stil, aceeași atmosferă, aceleași personaje etc. precum în ”Crimă și pedeapsă”. Niciodată n-am putut depăși 40-50 de pagini și le abandonam.
    Abia de vreo doi ani l-am redescoperit pe Dostoievski, iar acum îmi pare rău că nu a scris mai mult.
    Dacă o să te pasioneze Dostoievski, o să vezi că nicio altă carte de-a sa nu (prea) mai seamănă cu ”Crimă si pedeapsă”. Totuși, există multe elemente comune în toate.
    Cele mai importante romane ale sale sunt patru: ”Frații Karamazov”, ”Demonii”, ”Crimă și pedeapsă” și ”Idiotul”. După aceea, mai există: ”Adolescentul”, ”Amintiri din casa mortilor”, ”Oameni sărmani”, ”Insemnări din subterană” etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit "Crima si pedeapsa" in urma cu niste ani. Nu retin amanuntele, dar, daca pana acum nu am uitat esenta, inseamna ca este teribila. Pentru ca exista carti pe care le uit de indata ce le-am incheiat (vezi literatura actuala, romanele politiste scrise de autori nordici, sa spunem, pentru ca singurul pe care l-am descoperit de calitate este Stieg Larsson - si cam atat). Dar poate am sa mai descopar, daca insist.
      Multumesc pentru referinte.

      Ștergere