luni, 6 august 2012

Fenomenul "insula"

Încep să cred că fiecare din noi fiinţează într-un univers al său, propriu, ale cărui interese foarte rar se intersectează cu interesele altora.
Suntem, chiar şi cei mai generoşi dintre noi, egocentrici. Îţi fac bine cu condiţia ca binele tău să nu fie în detrimentul meu. Să nu am de pierdut. Şi mereu avem câte ceva de pierdut. Reputaţie, bani, renume sau maniere, prezente sau de faţadă. În ce măsură un bine cântărit înainte de a-l făptui mai e bine?...
"Nu suntem insule" - e una din teorii. Interacţionăm cu ceilalţi. Dar... o facem? Şi, dacă o facem, de ce  fenomenul "insulă" rămâne nealterat?



8 comentarii:

  1. un bine cantarit inainte ramane inca un bine. daca nu ai cantari ar fi sanse sa gresesti, sa nu fie un bine pentru cel pentru care il faci. nu te gandesti neaparat numai la cum te va influenta pe tine aceasta "facere de bine" :)
    e normal ca te vei gandi la asta. e involuntar. in fond persoana noastra primeaza. cred ca e scris in gene, nu alegem sa fim asa. nu cred ca putem sa facem un bine stiind ca asta ne va afecta negativ.
    problema e cand poti sa faci un bine fara sa te coste ceva si nu o faci. atunci e durerea mare.
    Bonnie Tyler?? rockerito! :))eu o ador. are un temperament...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai punctat foarte bine. Problema e atunci cand poti face un bine si nu il faci, din comoditate. Sau din egoism. Cand actionezi potrivit principiului "dupa mine potopul".
    Totusi, nu pot sa nu remarc cat de mult ne-am izolat si separat unii de ceilalti, daca nu ne leaga un interes, un tel comun. Se sting prietenii de-o viata pentru simplul motiv ca nu mai sunt interese comune. Familiile formeaza familii compuse din doi indivizi singuri, amagindu-i pe ceilalti ca ar compune cupluri fericite, samd.
    PS: am scris seara si am adaugat videoclipul dimineata, pentru ca simteam ca lipseste ceva. Si EA era!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu stiu. cred ca viata ne invata sa fim egoisti, sa devenim pe zi ce trece mai indiferenti la ce se intampla cu altii. cred ca ne modificam pe zi ce trece. comportament, mod de gandire, sentimente. de aia ajungem la un moment dat sa nu ne mai identificam cu cei care ne-au fost prieteni. ne-am identificat intr.o alta viata. acum suntem diferiti si noi si ei. cred ca e chestia aia despre care vorbeam noi la un moment dat pe undeva si anume ca orice persoana si orice intamplare din viata noastra ne atinge, ne influenteaza si ne schimba intr-o oarecare masura cursul vietii.

      Ștergere
  3. Cert ne schimba toti cei cu care ne intersectam la un moment dat! Mi se pare totusi curios cum, odata cu trecerea anilor, putini devin mai generosi, mai calzi, mai umani. Reversul se intalneste frecvent. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca ne influenteaza foarte mult si conditia sociala si materiala. daca am duce toti o viata lipsita de griji, fara temeri, poate am fi mai darnici, mai amabili, mai deschisi.
      poate, poate... poate... :)

      Ștergere
  4. Crezi ca daca romanii ar ramane romani, numai ca ar fi bogati si relaxati, ar fi mai generosi? Poate am devenit prea incrancenati - suntem de o incrancenare care pe occidentali ii uimeste. Am un Audi? Dar vecinul are un Mercedes si nu ma pot lasa mai prejos, si fac tot ce e nevoie pentru a nu ma lasa mai prejos. Parca e o trasatura mult prea intalnita - asa ca egoismul vine ca ceva firesc.

    RăspundețiȘtergere