duminică, 28 octombrie 2012

Beyond borders

Nu îl văd pentru prima oară. Probabil nu a fost ultima oară când l-am văzut. Interesant, de fiecare dată îl văd cu alţi ochi. 
E un film despre iubire, despre sacrificiu, despre renunţare la sine. Te face să te întrebi: dacă o femeie a fost capabilă de toate astea, or fi existând şi bărbaţi în stare să le făptuiască? 
Avem o petrecere, avem mondenism, avem convenţionalism, avem doi soţi, aparent snobi - deşi ea se depărtează de această trăsătură cu prima ocazie - care nu întârzie să apară - la chiar acea petrecere, odată cu sosirea misionarului însoţit de copilul etiopian înfometat şi oarecum robotizat din acestă cauză. Avem un manifest, o răzvrătire, o încercare de a-i trezi la realitate pe cei cărora părea să le pese doar de lumea lor, şi poate că aşa şi era. Doctorul este un personaj excentric, care îmi creează impresia că şi-a făcut un ţel din salvarea omenirii tocmai datorită incapacităţii de a exista în condiţii normale, pentru că pentru a face asta, pentru a exista firesc, ai nevoie de un curaj nebunesc! În privinţa asta, îndrăznesc să afirm că doctorul este un laş. Incapabil să îşi asume idealuri mici pe care să le ducă la bun sfârşit, acesta doreşte să salveze lumea de plăgile care au măcinat-o dintotdeauna. Răzvrătit şi rebel, aparent convins de realismul idealurilor sale înalte, neconvenţional, doctorul reuşeşte să îi intrige pe cei prezenţi, să îşi atragă antipatii şi să o impresioneze pe tânăra doamnă prezentă la acea petrecere. Ea decide să se alăture idealurilor doctorului, care nu i se par nici îndepărtate, nici nerealiste, ci tangibile şi cutremurătoare. Părăseşte cuibul cald şi confortabil în care se află şi merge să se alăture misiunii etiopiene, în care îşi investeşte economiile. Tipul o abordează într-o manieră mai degrabă grosolană şi brutală, privind-o cu nepăsare şi sarcasm. Doamna nu se descurajează, pune umărul la treabă, asumându-şi, aşadar, idealul unui străin care nici măcar politicos nu era. Dialogurile dintre ei nu sunt sensibile, doar doamna este, cu toate astea întrezăreşti schimbarea din caracterul ei. Poate mediul familial nu îi oferea perspective calde, în ciuda confortului fizic? După acţiuni mai mult sau mai puţin previzibile, după o pseudo-idilă, în care ea oferă totul fără să pretindă mare lucru, după răbdarea cu care îşi însoţeşte fiecare gest, realizezi că "acasă" nu îi oferă lucrurile de care are nevoie, "acasă" însemnând un soţ şomer şi infidel căruia nu îi reproşează mai nimic, conştientă de inutilitatea gestului, probabil, "acasă" însemnând datoria faţă de un copil, al lor, căruia îi este o mamă devotată. Aşadar, doamna noastră ajunge să îşi idolatrizeze eroul, să se dedice, în alt fel, idealului lui, să îl susţină prin toate mijloacele care îi sunt la îndemână, fără a-i fi, deopotrivă, neapărat comode. Decizia de a pleca în Cecenia spre a-l salva atunci când este luat prizonier nu mai şochează, fiind oarecum firească, previzibilă, aşteptată. 
"Beyond borders" este, în final, o poveste despre dăruirea de sine. Despre renunţare. Despre asumarea idealurilor persoanei iubite, asumare în care crezi cu mai multă sinceritate şi tărie decât iniţiatorul lor. Povestea te face să te întrebi dacă un el aflat într-o situaţie similară ar fi procedat la fel. Daca în locul lui Sarah s-ar fi aflat Nick, ar fi făcut aceleaşi sacrificii? Ar fi iubit la fel? Ar fi murit la fel? Ceva mă face să cred că nu...


13 comentarii:

  1. N-am vazut filmul, deci clar nu ma pot pronunta in privinta lui. Am vazut numai trailer-ul, dar asta nu poate fi nici macar un punct de plecare in judecarea unui film. Nu am vazut filmul pentru ca nu imi place Angelina. Da, stiu, straniu sa nu iti placa cea mai iubita femeie de pe planeta. Sunt plina de prejudecati. Toate filmele cu ea pe care am inceput sa le vad nu am reusit sa le termin, zau, nu stiu de ce, dar nu o vad deloc intrandin pielea personajului. Am incercat Lara Croft, ala cu Banderas... nu stiu cum se numeste... , Mr. ad Mrs. Smith, unul in care ea e blonda platinata... aaa si mai sunt si altele, dar memoria mea e slaba rau :)). cred ca singurul pe care am reusit sa il vad pana la sfarsit a fost cel cu ea si Winona Ryder internate la un centru de dezintoxicare, parca. Dupa un timp am renuntat sa mai incerc. Clar nu e pe lungimea mea de unda.
    Referitor la faptul ca barbatii nu se pot darui. Nu, nu se pot darui. citeam undeva ca un barbat traieste pentru sine, o femeie traieste pentru altii. Trist.

    RăspundețiȘtergere
  2. In legatura cu Angelina, constat o treaba. Ea fie place, fie displace. Nu stiu daca exista om caruia sa ii fie indiferenta, ceea ce mi se pare curios. Stiu filmul de care zici, e "Girl. Interrupted". L-am vazut, mi s-a parut curios.
    Cat despre ultimele afirmatii... poate, sper ca povestea nu are caracter general. Poate doar noi nu am intalnit acel gen de om care sa. Sau poate, intr-adevar, nu exista. Ma intreb de ce se mai risipesc femeile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Filmul de care vorbești l-am văzut și eu de două ori cred, o dată la tv și o dată pe calculator. Mi s-a părut deosebit (dar nu foarte), dar l-am urmărit și pentru că Angelina Jolie e o altă actriță preferată a mea. Am văzut toate filmele cu ea pe care le-am găsit (”Original Sin” e un altul deosebit; mai apare într-un film în care i se răpește copilul, mi s-a părut extrem de tulburător etc). Chiar dacă unii spun că ar fi avut o tinerețe zbuciumată, în care ar fi cochetat cu lesbianismul, că ar fi fost consumatoare de droguri și foarte rebelă, toate acestea pălesc în fața implicărilor ei din timpul maturității. Ceea ce m-a determinat să-mi schimb întru totul, în bine, părerea despre ea, au fost implicările sale deosebite în cauze umanitare, extrem de complexe și de amploare. Să încerce, prin asta, să-și ”spele” păcatele tinereții? Cine știe. Să le facă doar pentru imagine? Nu cred.
    Pe lângă toate acestea, Angelina are și marele avantaj de a fi o femeie frumoasă, dar una de o frumusețe senzuală, departe însă de a afișa partea vulgară a senzualității sale. Angelina este dorită, am observat, atât de femei, cât și de bărbați, dar pare că nu-și construiește imaginea numai pe asta (deși, ultimele sale filme cam așa dau de înțeles), ci se implică. Și, orice s-ar spune, pare credibilă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Revenind la film, nu mi-l mai aduc aminte în totalitate. Știu faza finală când, în Cecenia fiind, ea calcă (cred), fără să știe, pe o mină și moare. De altfel, Angelina este chiar preocupată de subiectul Cecenia - Bosnia și a regizat ea însăși un film cu această temă în care scotea în evidență dramele prin care au trecut femeile din regiune în timpul războiului. În ”Beyond Borders”, scena finală este foarte emoționantă și neașteptată totodată. Dar, tu te întrebi dacă un personaj masculin ar fi fost capabil de atâtea sacrificii și înclini să crezi că, mai degrabă, nu ar fi fost capabil. E greu de spus. Dacă stau acum să mă gândesc repede, nu-mi vine în minte nicio carte și niciun film în care personajul masculin să fi făcut sacrificii de asemenea fel. Și, totuși, sunt convins că există, că am citit/văzut mai multe astfel de scenarii. E adevărat că femeile se implică mai greu, dar și când se implică și iubesc cu adevărat, sunt dornice să dărâme lumea pentru a fi lângă alesul lor, sau pentru a susține o cauză care are legătură cu acesta. Femeile nu se lasă când s-au decis în iubire, capătă o putere surprinzătoare. Vitoria Lipan, eroina din cartea lui Sadoveanu, îmi vine acum în minte; în ”Vălul pictat” există și acolo o femeie care își iubește enorm soțul și face sacrificii mari pentru a fi lângă el dar, din păcate, nu îl poate salva de la moarte; în ”Castelul pălărierului” există o eroină care îndură torturi supraomenești doar pentru a se mărita cu alesul ei. Acesta, din păcate, moare într-un accident de tren; în ”Crima și pedeapsă”, Sonia îl urmează, fără a fi constrânsă decât de propriile-i sentimente, pe cel care o făcuse să sufere cel mai tare. Deci, iată, femeile sunt capabile de asemenea sacrificii. Întrebarea este de ce sacrificiile femeii au un asemenea impact asupra celor care le văd din afară? Și mă gândesc că se întâmplă asta deoarece nimeni nu se așteaptă de la o femeie să fie în stare, să fie dornică de așa ceva. Toți o văd sensibilă, fricoasă, lipsită inițiativă, preocupată de liniștea căminului etc. Mai mult, în zilele noastre, s-a conturat imaginea femeii materialiste, interesată fiind de modă, călătorii, aventuri și carieră. Ce sacrificii pentru un bărbat...când nu-i convine ceva, găsește imediat pe altul. Cam așa se gândește despre femei. Și atunci, când una ”sparge” tiparele, când iese din ”normal”, chiar și în ficțiune, crează un mare impact.
    Să nu fie bărbații în stare de sacrificii asemănătoare? Nu cred. Numai că, spre deosebire de femei, bărbații sunt văzuți ”ca și când le-ar sta în fire să facă fapte de acest fel”. Iar când le fac, poate părea ceva obișnuit pentru ceilalți, ceva la care se așteptau. De aici lipsa de impact. Nu știu.
    P.S. Mi-am adus aminte de un film ”Pacientul englez„ se numește, am impresia că acolo un bărbat aflat într-o stare deplorabilă de sănătate, ars fiind pe tot corpul, își iubește așa mult iubita, încât dragostea pentru ea îl vindecă. Nu mai știu exact.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista niste povestiri romanesti in care barbatul se sacrifica pentru a-si salva iubita aflata la stramtoare. Eroi care folosesc forta, sabia, arcul cu sageti.
      Barbatii din multe romane sunt dependenti sau ascunsi sub vreo fusta. Poate ca Rhett Butler din "Pe aripile vantului" este o exceptie. In rest, in beletristica romaneasca, ei fug de femeile destepte. Vezi Vania din "La Medeleni", vezi Danut, vezi Catul Bogdan din "Lorelei", vezi... In situatia in care nu sunt lasi (Ion, Felix, doctorul din "Adela", chiar si eroul din Maitreyi), sunt niste lepre, adesea: Lica Samadau si Ghita din "Moara cu noroc", Ion, etc. Sunt atatea exemple.
      Barbatii moderni nu mai sunt vazuti ca niste eroi. Au devenit asemenea femeilor moderne. Cantaresc cat contul lor in banca. Au bani, sunt eroi.
      E o realitate teribil de trista. Mi-e greu sa mai gasesc oameni cu calitati. Decenti, care cauta nu binele propriu, ci fericirea comuna, capabili sa lupte nu doar pentru o indragostire gen foc de paie, ci pentru o dragoste constanta si pentru mentinerea ei, in situatia in care aceasta a existat si a fost reala.

      Ștergere
    2. Sunt de acord cu ce zici tu, dar mai cred că imaginea bărbatului modern, așa cum o prezinți, deși reală, nu s-a întipărit (încă) în mentalul colectiv. Mulți dintre noi se mai așteaptă ca bărbații să fie puternici, curajoși, capabili de sacrificii, de protecție, de iubire adevărată etc. La fel și cu femeile: femeia modernă, care se vrea extrem de puternică (în societate, căci în sufletul ei e jale), preocupată de carieră și lux, cea care consideră sensibilitatea și nașterea a fi vulnerabilități, își face loc cu greu în mentalul colectiv. Oamenii, deși nu recunosc toți, tânjesc, cred eu, după femeia cu suflet de femeie și după bărbatul cu atitudine bărbătească. Feminitatea nu înseamnă, sub nicio formă, vulnerabilitate, după cum nici mimarea bărbăției nu înseamnă că ea și există. Foarte mulți bărbați au suflet de femeie și invers :).

      Ștergere
    3. Femeia femeie si barbatul barbat sunt raritati in zilele noastre. Exemplele sunt cele furnizate de media, reprezentate de Catalin Botezatu si Bianca Dragusanu. Imi cer scuze daca le gresesc numele, ma intereseaza atat de putin incat nu fac eforturi sa le retin. Daca vei privi interviuri luate copiilor care abia incep sa vorbeasca, vei afla ca vor sa devina vedete, nu oameni. Asta e adevarata tragedie, din pacate!

      Ștergere
    4. Eu tot scriu pe facebook și pe blog despre personajele odioase de la noi care se cred vedete, politicieni etc. Ultima dată am scris pe facebook despre Vadim. M-a scârbit demult, dar parcă de curând, de când cu scandalul cu Zăvoranu, a atins apogeul în materie de nesimțire, tupeu, grosolănii și tot ce e mai urât în ființa umană. Vadim e pur și simplu un animal care merge pe două picioare. Atât.
      Botezatu e un alt penibil ordinar, probabil un obsedat sexual complexat, dar ceea ce mă uimește cel mai mult este că, în ciuda a cum se comportă, el se dă a fi educat, stilat, cu bun simț, cult etc. Bianca nu mi se pare așa penibilă și nu e vorba că arată într-un anumit fel (pe mine nu mă atrage deloc având în vedere că știu că e tunată) ci, barem, nu vrea să pară cu ștaif când știe toată lumea cum e. Nu am văzut-o isterizată ca pe Bote, nu am văzut-o să își dea aere de intelectuală etc. Ce să zic, ai dreptate iar, și eu cred în tragedia de care vorbeai tu mai sus.

      Ștergere
    5. De Vadim aproape ca imi pare rau. Omul ala a citit in cativa ani cat nu citesc altii intr-o viata, si a facut asta absolut degeaba!! Te-ai astepta ca un om matur sa fie un exemplu pentru ceilalti. El se doreste mai degraba excentric, probabil.
      Daca de Bote am mai auzit, pentru ca, vrand-nevrand, il vezi la jurnale, mi-a fost destul de greu sa-mi amintesc vreun alt nume de "vedeta". Ar mai fi Andreea Marin, Mihaela Radulescu, insa amandoua fac acte caritabile de anvergura, asa ca nu le putem acuza de egocentrism. Mai sunt si altele cu averea lor, care insa se balacaresc in dulcele confort al luxului de care se inconjoara, inchizand ochii la durerile acestei lumi.

      Ștergere
    6. Mai e Becali!!! :))De Andreea Marin nu zic nimic pentru că o cunosc (puțin) personal, e parteneră în niște proiecte în care lucrez și eu și pare foarte implicată (cel puțin). Dar, Rădulescu îmi displace total, îmi provoacă stări de greață când o văd/aud. Bleah!!!

      Ștergere
  5. Exact ce spuneam mai sus: Angelina starneste fie simpatii, fie antipatii, nu ne e indiferenta. Mie imi place cum presteaza in filme. Adica apreciez actrita, nu neaparat caut date despre om. Si actrita mi se pare destul de credibila, in filmele pe care le-am vazut. Este putin excentrica, insa nu la modul deranjant.
    Despre subiectul filmului ce parere ai? Crezi ca misionarul a iubit-o asa cum merita?

    RăspundețiȘtergere
  6. Păi ti-am mai trimis un comentariu, nu l-ai primit?

    RăspundețiȘtergere